sâmbătă, 28 februarie 2009

OVR - prietenie şi solidaritate

Între 26 şi 28 februarie la Bucureşti sunt reuniţi unii dintre cei care au participat la crearea „Opération Villages Roumains” (OVR). OVR e cea mai importantă moblizare a cetăţenilor pentru salvarea satelor din România. Ideea ei s-a născut la Bruxelles, pe 22 decembrie 1988, cu exact un an înainte de abandonarea puterii de către dictatorul Ceauşescu. OVR a mobilizat comune din Belgia, dar şi din Franţa, Elveţia, Marea Britanie, Olanda etc. Ideea lor era simplă, dar genială: pentru a salva un sat, trebuie să-l adopţi. Mii de sate au fost luate în grija comunelor din ţările pomenite. Ceea ce a declanşat această mişcare a fost un reportaj al RTBF, care e canalul francofon al televiziunii publice din Belgia. Imaginile şocante despre sistematizarea – a se citi: distrugerea! – satelor au declanşat o pasiune a solidarităţii incredibilă. A fost o mişcare tăcută, dar puternică, pentru că era una de masă. De-acum nu intelectualii, nu liderii politici, ci cetăţenii afirmau opoziţia lor faţă de socialism. Era semnul cel mai clar al sfârşitului totalitarismului comunist. După 1989, tot OVR a organizat reţelele de solidaritate din primele săptămâni de după revoluţie, dar şi primele veritabile proiecte de cooperare descentralizată. La 20 de ani de la crearea OVR, aceşti entuziaşti s-au strâns la Bucureşti pentru a evoca trecutul lor curajos. E un lucru pe care îl asumă de altfel cu modestie. A existat în ceremonia găzduită de Institutul Cultural Român un moment foarte emoţionant. Una dintre persoanele angajate de 20 de ani în OVR a spus că esenţa acestei mişcări poate fi redusă la 2 cuvinte: prietenie şi solidaritate. În clipa în care le-a rostit, i-au dat lacrimile. Sunt două cuvinte care sunt din ce în ce mai rar pronunţate în spaţiul nostru public. Poate pentru că produc emoţie, iar noi suntem de-acum cinici şi nepasionali?

4 comentarii:

Anonim spunea...

Ca idee, initiativa si actiune mi se pare ceva extraordinar. Faptul ca n-ai primit niciun comentariu pana acum, pe de alta parte, spune multe. In Baclani nu intereseaza decat pe foarte putini spatiul public, initiativa neremunerata, voluntariatul nascut din entuziasm.
Ce pacat!

Sa fiu un pic mai clar: am observat ca pana acum cele mai multe comentarii le-ai avut odata cu inscrierea in PDL (articolul "de ce?"). La aceasta postare nimeni nu s-a sinchisit sa comenteze, tocmai poate ca era vorba de "prietenie si solidaritate"...

Cristian Preda spunea...

Eu nu sunt asa de sigur. E sambata si se citesc mai putine bloguri.

Anonim spunea...

SalutDomnule Cristian Preda,

Sînt membu OVR de 20 de ani. Mi-a plăcut articolul dumneavoastră “OVR-solidaritate şi prietenie”. Mi-a plăcut pentru că aţi înţeles just despre ce este vorba, şi chiar aţi fost “touché”, cum spun francezii. Nu s-a întîmplat mereu ca la o reuniune OVR, la care au fost invitate autorităţi ale statului român sau ziarişti să avem această satisfacţie: să vedem că statul nostru, prin reprezentanţii săi chiar a priceput care este rostul asociaţiei şi, prin urmare a apreciat activitatea noastră. Avem acum speranţa că la conducerea României vor fi mai mulţi tineri competenţi şi bine instruiţi, aşa ca dumneavoastră.

Anonim spunea...

Cuvintul "Salut" este o eroare. Pardon.