OVR - prietenie şi solidaritate

Între 26 şi 28 februarie la Bucureşti sunt reuniţi unii dintre cei care au participat la crearea „Opération Villages Roumains” (OVR). OVR e cea mai importantă moblizare a cetăţenilor pentru salvarea satelor din România. Ideea ei s-a născut la Bruxelles, pe 22 decembrie 1988, cu exact un an înainte de abandonarea puterii de către dictatorul Ceauşescu. OVR a mobilizat comune din Belgia, dar şi din Franţa, Elveţia, Marea Britanie, Olanda etc. Ideea lor era simplă, dar genială: pentru a salva un sat, trebuie să-l adopţi. Mii de sate au fost luate în grija comunelor din ţările pomenite. Ceea ce a declanşat această mişcare a fost un reportaj al RTBF, care e canalul francofon al televiziunii publice din Belgia. Imaginile şocante despre sistematizarea – a se citi: distrugerea! – satelor au declanşat o pasiune a solidarităţii incredibilă. A fost o mişcare tăcută, dar puternică, pentru că era una de masă. De-acum nu intelectualii, nu liderii politici, ci cetăţenii afirmau opoziţia lor faţă de socialism. Era semnul cel mai clar al sfârşitului totalitarismului comunist. După 1989, tot OVR a organizat reţelele de solidaritate din primele săptămâni de după revoluţie, dar şi primele veritabile proiecte de cooperare descentralizată. La 20 de ani de la crearea OVR, aceşti entuziaşti s-au strâns la Bucureşti pentru a evoca trecutul lor curajos. E un lucru pe care îl asumă de altfel cu modestie. A existat în ceremonia găzduită de Institutul Cultural Român un moment foarte emoţionant. Una dintre persoanele angajate de 20 de ani în OVR a spus că esenţa acestei mişcări poate fi redusă la 2 cuvinte: prietenie şi solidaritate. În clipa în care le-a rostit, i-au dat lacrimile. Sunt două cuvinte care sunt din ce în ce mai rar pronunţate în spaţiul nostru public. Poate pentru că produc emoţie, iar noi suntem de-acum cinici şi nepasionali?