luni, 2 februarie 2009

Makine si Ravalomanana

Încep cu o recomandare de lectură: romanul „Fiica unui erou al Uniunii sovietice”, al lui Andrei Makine tradus la Humanitas anul trecut. E unul dintre cele mai bune romane ale acestui scriitor francez de origine rusă. Un roman despre onoare, familie şi supravieţuire. L-am cunoscut pe Makine acum doi ani, într-o reuniune a Francofoniei, la care mai participau Dee Dee Bridgewater, Dominique Wolton, câţiva ex-preşedinţi europeni şi africani, ca şi Boutros Boutros Ghali, fostul secretar general al ONU. Îmi amintesc că Makine, o persoană agreabilă, era oarecum intimidat de politicieni şi diplomaţi. În presa internaţională de azi, am citit despre o altă persoană pe care am cunoscut-o în lumea francofonă: e vorba despre Marc Ravalomanana, preşedintele Madagascarului, care a câştigat alegerile din 2002 împotriva lui Didier Ratziraka, dictatorul marxist prieten cu Ceauşescu. Prima dată, l-am întâlnit Ravalomanana în Madagascar în 2006, când m-a primit în palatul său de inspiraţie coreeană, iar ultima dată l-am văzut la sommet-ul de la Québec din octombrie trecut. Acum, preşedintele malgaş e în mijlocul unui conflict care îl opune ambiţiosului primar din Antananarivo, Andry Rajoelina, care nu are decât 34 de ani şi era un necunoscut, înainte de a se angaja în 2007, în competiţia electorală pentru primăria Capitalei. În ultimele săptămâni, Rajoelina a chemat masele la ample demonstraţii de stradă. Totul a început de la interzicerea unui post de televiziune care a difuzat un interviu cu Ratziraka. Postul îi aparţinea tânărului primar, fiindcă şi la ei, ca şi în România, politicienii fac afaceri. Sâmbătă, primarul s-a auto-declarat Preşedinte, a interzis Băncii centrale să mai plătească bani guvernului, iar armatei i-a cerut să i se alăture. Ca şi în Guineea acum câteva săptămâni, în Madagascar promisiunea democratizării trăieşte momente dificile.

5 comentarii:

Unknown spunea...

da am vazut si eu pe France 24 zilele astea cum primarul cel voios si mega popular din imagini se autodeclara chef. nu stiam ca inspiratia coreana a ajuns pana in capitala ce rimeaza cu numele actualului presedinte. sau invers? cum ar zice un dictator? :)

Anonim spunea...

Farmecul Africii, domnule Preda. Dictatori si warlords cu aere de maresali.

P.S. Din nefericire, nu am citit nimic de Andre Makine. In schimb, "Recviem pentru est" a avut un succes nebun pe post de cadou. :D Abia astept sa o citesc la randu-mi.

Anonim spunea...

Dilemele democratiei: nu poti face democratie daca nu lupti impotriva dusmanilor democratiei. Dar nu poti sa consideri democratie sistemul politic care pune "pumnul in bot" presei pe motiv ca nu este....cuminte.

Eu cred ca ar trebui sa invatam ceva din lectia Irakului.Unele popoare nu sunt capabile sa digere democratia. Avea si Sartori dreptate: e nevoie de un anumit mediu civilizational pentru a cultiva democratia.

Si o sa fiu si eu imperialist ca Imperialistu' spunand (cu incorect politic manie proletara) ca cel mai teribil lucru pentru lumea a treia a fost acela ca i s-a acordat independenta inainte de a descoperi ce este libertatea.

BABILONUL IMOBILIAR spunea...

In statele astea aficane, se intampla destul de des ca, dupa inlaturarea dictaturilor (coloniale sau nu), dupa lupte, revolte, revolutii..., sa apara tot regimuri de dicatura (de diverse coloraturi politice).

Si actualul presedinte Marc Ravalomanana a venit la conducerea tarii in 2004 tot dupa mandat de primar in capitala malgasa :) . Asa cum incearca si, actualmente, Ratziraka, dar nu prin alegeri; mai mult, constitutia statului insular african ii interzice accesul la functia suprema in stat unei persoane care nu are 40 de ani (Ratziraka are sub 35).

Se invata greu democratia in multe colturi
ale lumii...
Iar cand se interzice o aparitie in presa sau se intezice un post de radio, iarasi e rau pentru cursul vietii democratice intr-un stat.

Anonim spunea...

Citind randurile scrise de domnul Preda, imi vine in minte o scena din "Ultimul rege al Scotiei":
dictatorul ugandez Idi Amin trebuie sa primeasca o delegatie austriaca condusa de ministrul constructiilor din tara europeana, insa nu are chef de astfel de prostii, preferand sa se uite la filme de o calitate indoielnica; in consecinta, il trimite la intalnire pe doctorul sau personal, un tanar scotian ce nu prea stie ce cauta in Africa...
Cam asta-i democratia africana...un basm pentru "corecti politic"