Makine si Ravalomanana

Încep cu o recomandare de lectură: romanul „Fiica unui erou al Uniunii sovietice”, al lui Andrei Makine tradus la Humanitas anul trecut. E unul dintre cele mai bune romane ale acestui scriitor francez de origine rusă. Un roman despre onoare, familie şi supravieţuire. L-am cunoscut pe Makine acum doi ani, într-o reuniune a Francofoniei, la care mai participau Dee Dee Bridgewater, Dominique Wolton, câţiva ex-preşedinţi europeni şi africani, ca şi Boutros Boutros Ghali, fostul secretar general al ONU. Îmi amintesc că Makine, o persoană agreabilă, era oarecum intimidat de politicieni şi diplomaţi. În presa internaţională de azi, am citit despre o altă persoană pe care am cunoscut-o în lumea francofonă: e vorba despre Marc Ravalomanana, preşedintele Madagascarului, care a câştigat alegerile din 2002 împotriva lui Didier Ratziraka, dictatorul marxist prieten cu Ceauşescu. Prima dată, l-am întâlnit Ravalomanana în Madagascar în 2006, când m-a primit în palatul său de inspiraţie coreeană, iar ultima dată l-am văzut la sommet-ul de la Québec din octombrie trecut. Acum, preşedintele malgaş e în mijlocul unui conflict care îl opune ambiţiosului primar din Antananarivo, Andry Rajoelina, care nu are decât 34 de ani şi era un necunoscut, înainte de a se angaja în 2007, în competiţia electorală pentru primăria Capitalei. În ultimele săptămâni, Rajoelina a chemat masele la ample demonstraţii de stradă. Totul a început de la interzicerea unui post de televiziune care a difuzat un interviu cu Ratziraka. Postul îi aparţinea tânărului primar, fiindcă şi la ei, ca şi în România, politicienii fac afaceri. Sâmbătă, primarul s-a auto-declarat Preşedinte, a interzis Băncii centrale să mai plătească bani guvernului, iar armatei i-a cerut să i se alăture. Ca şi în Guineea acum câteva săptămâni, în Madagascar promisiunea democratizării trăieşte momente dificile.