Mă aflu la Paris pentru 24 de ore. Sunt aici pentru una dintre ultimele şedinţe ale comisiei politice a Francofoniei pe care o voi prezida. Fac asta din 2007 încoace. Am învăţat foarte mult din această experienţă de diplomaţie multilaterală. Seara am intrat la FNAC. În secţiunea cărţi, titlurile noi spun ceva despre felul în care reacţionează – intelectual vorbind – societatea franceză la criză. În nouă din zece cazuri, termenii folosiţi sunt anarhie, post-capitalism, ieşirea din liberalism, stânga, socialism, comunism, sfârşitul individualismului, post-modernitate. Nu e prima dată când capitalismul este în criză. La fel ca şi în trecut, el va supravieţui tuturor acestor adversari. La noi, caracterul ciclic al crizelor capitalismului nu e interiorizat, pentru că, după 1989, capitalismul a fost (re)inventat şi abia ce începuse să funcţioneze. Ba chiar ritmul de creştere al economiei surprindea multă lume şi în Europa şi în afara ei. Va reacţiona societatea românească la actuala criză altfel decât vor reacţiona societăţile care au traversat crizele succesive ale capitalismului?
Unul dintre anonimii care scrie pe blog mă întreabă dacă nu cumva sunt idealist. Mă bucură întrebarea, pentru că am şi un răspuns. Da, sunt idealist, în sensul că am un ideal politic. Cred că fiecare are nevoie de un asemenea ideal. El ne orientează acţiunea. Idealul trebui căutat, nu e la îndemână. Eu l-am găsit şi mă voi strădui să-l descriu, dar şi să-l pun la lucru în ceea ce scriu aici sau în alte contexte publice, dar şi în ceea ce fac în politica românească.
vineri, 13 februarie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
5 comentarii:
Nu eu sunt anonimul care va spune idealist. As vrea doar sa exprim aici o parere personala privind atitudinea pe care o semnalati. Constat, la semenii mei, de cativa ani de cand traiesc (din nou) in Romania, un exces al unei atitudini numita de altii, in lipsa de un termen mai adecvat, pragmatism. E de fapt un set de atitudini care se manifesta in viata publica, extinzandu-se incet, incet si in viata privata, definit in primul rand prin detasare afectiva de ceilalti, indiferenta privind mijloacele, incoerenta ideilor asumate si, surprinzator, o neglijenta ciudata chiar si pentru coerenta imaginii publice. Substratul comun al acestor atitudini e dispretul pentru principii, altfel spus, lipsa unul ideal.
Cei care practica acest nou tip de abandon al personalitatii o fac, de cele mai multe ori, cu siguranta ca asta le ofera o autonomie ideologica si emotionala care ii face mai puternici in raport cu semenii lor.
Paradoxul e ca, eliberandu-se voluntar de propria coerenta interioara, atunci cand sunt pusi in fata unor incercari adevarate, acesti mercenari ad-hoc descopera cat sunt de fapt de slabi.
Domnule Preda,
Pentru ca sunteti un idealist si un adept al liberalismului propuneti Presedintelui Romaniei sa renunte in viitorul proiectla art. 115 din Constitutie privind delegarea legislativa. Sau macar sa admita modelul francez, fara ordonante de urgenta si cu posibilitatea contestarii ordonantelor simple la instntele ordinare pina cand acestea sunt ratificate de Parlament. Sa nu uitam ca ordonantele sunt acte administrative. Numai in Romania sunt considerate legi si pot fi contestate doar la Curtea Constitutionala.
Daca Presedintele va accepta propunerea merita sa ramaneti idealist, daca nu, ar fi bine sa va lecuiti.
Aurelian Crăiuţu afirma că astăzi cel mai dificil lucru e să fii moderat şi să ai înţelepciune practică sau simţ politic, deoarece, în sfera politică aproape nimic nu este bun sau adevărat în mod absolut, ci doar în mod relativ, moderaţia fiind chemată să tempereze elanurile radicale şi extremiste ale celor ameţiţi de certitudini, care văd lumea doar în contraste tari. Într-o lume în perpetuă transformare, înclinată oricând către excese, avem nevoie mai mult ca niciodată de moderaţi care să ne reînveţe simţul proporţiilor şi al oportunităţii şi să ne trezească din sufucienţele şi prejudecăţile noastre.
@Anonim
Nu trebuie insa confundata deschiderea catre dialog cu gustul pentru orice fel de compromis si nici moderatia cu lipsa oricarui principiu.
De acord ca in politica e nevoie de moderatie, suplete, disponibilitate pentru dialog si pentru negociere. Dar e nevoie la fel de mult de caracter si de responsabilitate.
Domnule Preda,
am rugamintea de a-l intreba pe domnul Avramescu la proxima ocazie ce se intampla cu blogul lui deoarece am incercat de cateva ori si nu poate fi accesat.
Multumesc.
Trimiteți un comentariu