Chavez, Herrero, Creţu

Duminică are loc în Venezuela un referendum. E a zecea consultare electorală din ultimul deceniu. De data aceasta, e vorba, cel puţin parţial, de o reluare a referendumului din 2 decembrie 2007. Atunci, propunerea făcută de preşedintele Hugo Chavez – şi anume aceea de a elimina restrângerea numărului de mandate prezidenţiale la două – a căzut la vot. Propunerea cu pricina este reluată acum. Numai că preşedintele socialist al Venezuelei a adăugat un element: dorind să îşi atragă de partea sa autorităţile locale, Chavez a propus ca renunţarea la obstacolul celor două mandate să privească atât primarii, cât şi consilierii locali. Campania pentru „si” a preşedintelui Chavez a fost centrată pe ideea unei noi „revoluţii bolivariene”. Adversarii reformei constituţionale propuse au găsit însă un text al lui Bolivar din 1819 în care acesta spunea: „nimic nu e mai periculos decât un cetăţean care stă prea mult la putere”. Disputa depăşeşte cadrul naţional al Venezuelei. Vineri, un deputat spaniol din PPE, Luis Herrero, care a mers la Caracas ca observator, a fost expulzat întrucât l-a numit „dictator” pe Chavez şi i-a invitat pe cetăţeni să voteze cu „conştiinţa liberă”. La acest referendum este observatoare şi o pesedistă, Gabriela Creţu, care a scris pe blogul său că în Venezuela „libertatea de expresie e în floare”. E o glumă socialistă sinistră sau o umilire a apărătorilor libertăţii? Ori e pur şi simplu vorba de faptul că onorabila parlamentară nu ştie ce se întâmplă la faţa locului? Aparent ştie, pentru că a declarat acum câteva ore, pentru Radio Nacional de Venezuela, „ni el pueblo venezolano, ni el Estado debe sentirse despreciado por estas declaraciones”. S-a „delimitat”, cum zic socialiştii. De unde se vede că solidaritatea socialistă internaţională e mai importantă decât solidaritatea europeană. Ca să nu mai zic că pentru partidul lui Iliescu, limitarea mandatelor n-a fost niciodată o problemă...