Actualitate africană

La Alger, chiar în ziua în care debarca acolo pentru o vizită oficială Raul Castro, a fost anunţată data alegerilor prezidenţiale. Se vor ţine pe 9 aprilie. Actualul preşedinte Bouteflika va putea să candideze, după ce o schimbare a Constituţiei produsă în noiembrie anul trecut a eliminat limitarea numărului de mandate la două, el fiind deja ales în 1999 şi reales în 2004. O altă ţară care îşi fixează calendarul electoral este Guineea: junta militară condusă de căpitanul Moussa Dadis Camara, instalată la putere după moartea lui Lansana Condé, a anunţat că în ultimul semestru al anului vor fi ţinute alegeri, fără a preciza însă ce fel de scrutin. În Madagascar nu se vorbeşte despre alegeri: după demonstraţii şi gesturi radicale de contestare, oficialităţile au recurs la forţă, numărul morţilor din ultimele zile fiind îngrijorător. Algeria, Guineea şi Madagascar reprezintă trei forme-tip de funcţionare a politicii africane recente. Limitarea numărului de mandate nu a reuşit mai nicăieri. Intervenţia militarilor este, în multe ţări africane, un ingredient al evoluţiilor post-dictatoriale, dar aduce mai degrabă incertitudine decât stabilitate. În fine, gestiunea contestării duce rareori la dialog şi mult mai frecvent la uciderea unor civili. Între decembrie 1989 şi noiembrie 1996, nici unul dintre aceste elemente nu a lipsit din România: nici ambiţia unui număr nelimitat de mandate, nici instabilitatea creată de intervenţia militarilor în politică şi nici asasinarea civililor revoltaţi. Mi se pare mie sau unii au uitat aceste lucruri?
PS Am adăugat blogului o secţiune cu fotografii surprinse în câteva locuri prin unde am trecut în ultimii ani, inclusiv câteva minunate ţări africane.