miercuri, 22 aprilie 2009

Andrei Pleșu și New Europe College

Cum nu voi fi în țară miercuri după-amiază, voi rata lansarea volumului O filozofie a intervalului, pregătit la Humanitas de către Mihail Neamțu și Bogdan Tătaru-Cazaban în onoarea lui Andrei Pleșu. Regret absența cu atât mai mult cu cât am dat și un text celor doi harnici editori. Aș vrea să completez însă contribuția mea la volum cu o scurtă evocare a anului petrecut la New Europe College.
Fondat de Andrei Pleșu, colegiul a reprezentat o oază de libertate intelectuală și de decență instituțională de care am avut parte la București, după întoarcerea de la studii din Franța. Situat inițial într-un mic apartament din Piața Amzei, vizavi de biblioteca Sadoveanu, NEC m-a primit ca bursier în 1996-1997. Era perioada în care îmi scriam teza de doctorat, pe care aveam să o susțin la EHESS în ianuarie 1998. NEC a fost, de aceea, un sprijin foarte prețios.
La reuniunile săptămânale, mă întâlneam cu Ștefan Borbelyi, Ioan Ică jr., Mihai Rădulescu, Mircea Cărtărescu, Ion Manolescu, Cătălin Partenie, Valentina Sandu-Dediu, Cristina Codarcea și Felicia Dumas. Dacă nu mă înșeală memoria, i-am menționat chiar în ordinea în care erau așezați în jurul mesei, în sala de seminar, care se transforma și în sală de conferințe. Eu stăteam întotdeauna între Ică și Rădulescu. De-a lungul anului, au participat la reuniuni, ca seniori, Neagu Djuvara și Andrei Scrima. Rectorul colegiului era nelipsit.
Afabil, Pleșu juca rolul unui moderator care nu-și cruța totuși interlocutorii. În fiecare săptămână, unul dintre cei zece bursieri prezenta o parte din reflecția consacrată proiectului acceptat de NEC: Borbelyi ne-a vorbit despre psiho-istorie, Ică despre destinul spiritual al Europei, Rădulescu despre genealogiile familiilor interbelice, Cărtărescu și Manolescu despre literatură și postmodernism, Partenie despre platonism și neoplatonism, Valentina Dediu despre retorici muzicale, Codarcea despre domnii valahi, iar Felicia Dumas despre ritualul din Biserica ortodoxă.
Eu alesesem teoria regimurilor. Provocarea era serioasă. Trebuia să vorbesc nu unor studenți, ci unor minți deja formate. Iar tema nu îl interesa în mod special pe vreunul dintre colegi. Efortul a meritat. Replicile pe care mi le-au dat au fost tot atâtea ocazii de a reveni asupra propriului meu discurs, asupra orizontului în care plasam reflecția de filosofie politică. Îmi amintesc cu plăcere de decizia luată la un moment dat de a opri șirul prezentărilor individuale, pentru a trata chestiunea transdisciplinarității. Nu am mai cunoscut un asemenea entuziasm intelectual.
Pe vremea aceea, discuțiile se înregistrau și tare mi-ar plăcea să ascult ce și cum vorbeam noi în toamna lui 1996 și în primele luni din anul următor. Memoria acelor luni e încă proaspătă. Îmi amintesc și mici detalii: fumatul pe balcon cu Ică și cu mult-regretata Irina Nicolau (care trecea destul de des pe la Colegiu) sau înghesuiala din sală de la întâlnirile cu Adam Michnik sau cu Wolf Lepennies.
Politic vorbind, anul era foarte special. Alegerile din noiembrie aduseseră la putere Convenția democratică, de care eram foarte legat. Țin minte bine o întâlnire cu Andrei Pleșu, între cele două tururi de scrutin. Am convenit că situația e oarecum bizară: Roman și Constantinescu nu se întâlniseră înainte de turul întâi și amândoi aveau acum nevoie de sprijinul celuilalt. Constantinescu ca să câștige prezidențialele, iar Roman ca să intre în guvern. Discuțiile politice din pauză sau de după orele petrecute la Colegiu erau pasionante. Deși nu constituiau o prioritate, ele se purtau într-un registru al decenței și toleranței.
Am învățat în acel an de la NEC foarte multe, întrucât ceilalți bursieri erau cu adevărat niște savanți. Mulțumită lui Andrei Pleșu, am învățat și un stil al dialogului cultural cu care mă hrănesc și acum, într-o lume – cea a politicii românești – care e mult diferită, dar la fel de nerânduită ca și atunci.
Îi sunt, de aceea, recunoscător lui Andrei Pleșu, care nu e doar rectorul unui colegiu de excepție, ci un spritus rector al vieții noastre publice.

13 comentarii:

Anonim spunea...

sfatul meu e sa faceti un post separat care sa se numeasca chiar asa:
cristianpreda.ro

Anonim spunea...

Interesanta evocarea perioadei petrecute la NEC. E interesant mai ales din perspectiva mea de alegator, pentru ca inteleg mai bine cum v-ati format si pot compara cu destinele pe care mai multe le pot ghici, din CV-urile lor subtirele, ale altor oameni politici; ar fi frumos daca macar un sfert dintre politicienii nostri ar fi petrecut, la fel ca dumneavoastra, prima parte a vietii in biblioteci sau in compania unor spirite atat de alese.

Anonim spunea...

Desi nu ma indoiesc ca nu faceati parte din varfurile celor care "combateau" la NEC,acsensiunea dv.in raport cu restul colegilor ma face sa cred ca explicatia vine din alta parte....
Si ma intreb mai ales ,cand si de ce ati schimbat macazul spre pupa Piratului, si mai ales ce impresie a produs aceasta benefica pentru dvs. mutare ,in opinia lui Andrei Plesu ?
Doar intrebari...
Fara raspunsuri asteptate....
Radu Humor

Anonim spunea...

@Radu Humor

Sunteti rautacios ... dar in cateva zile veti putea citi pe site-ul domnului Preda, la www.cristianpreda.ro marturiile colegilor de la NEC despre dumnealui.

Pana atunci, va trimit catre un alt site, cu ceva mai putina informatie:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Cristian_Preda

Cititi sectiunile privind educatia si publicistica si veti intelege ceva mai mult despre personalitatea domnului Preda si despre evolutia sa intelectuala.

Din sectiunea privind activitatea politica, veti fi poate uimit sa aflati ca domnul Preda nu e o prezenta recenta pe scena noastra politica, dupa cum angajarea sa publica nu dateaza de ieri.

Intalnirea cu dl. presedinte Basescu s-a facut tarziu in cariera sa, dupa ce fusese numit, bunaoara, presedinte al comisiei politice a Francofoniei sau secretar de stat in MAE.

De altfel, implicarea lui in afacerile francofone dureaza de multi ani, fiind facuta in paralel cu evolutia sa profesionala la Universitatea Bucuresti.

Dupa cum vedeti, dl. Preda nu-si datoreaza nici cariera profesionala, nici cele mai importante pozitii de demnitar domnului presedinte Basescu.

In ce priveste colaborarea cu presedintele Basescu, cred ca nici dl. Preda nu are ce sa-si reproseze, nici dl. presedinte nu are motive sa fie nemultumit.

Cu respect,

Cititorul Anonim

Cristian Preda spunea...

Dlui Radu Humor. Spre deosebire de alti colegi de generatie, inclusiv de cei din generatia NEC careia i-am apartinut, m-am implicat in politica. Nu l-am consultat pe dl Plesu in privinta alegerilor mele politice.
Cititorului anonim ii multumesc pentru sprijinul generos.

Anonim spunea...

Domnule Cristian Preda ,va multumesc pentru raspunsul sincer: "Nu l-am consultat pe dl Plesu in privinta alegerilor mele politice."
Asta imi este suficient pentru a nu va mai aduce nici un fel de ipotetice acuze.
Alta data insa sa nu va mai fie rusine , si sa-i cereti sfatul ( ca sa nu va fie rusine mai tarziu ).
Al dvs.
Radu Humor

Anonim spunea...

Cititorului ( de ce ?) anonim :
Desi v-a multumit cum era cavaleresc si domnul Cristian Preda,ma vad nevoit si eu sa va multumesc , chiar daca rautacios, pentru postarea pertinenta prin care ati reusit in putine cuvinte sa acoperiti o mare parte din lacunele mele privind activitatea, mai ales politica, a domnului deosebit de ospitalier pe al carui blog ne aflam ,mai ales ca am observat ca se poate discuta si in contradictoriu (ceea ce spune multe ) si mai ales fara acele moderari care pe mine ma scot imediat din joc.
Cu acelasi nedisimulat respect,
Radu Humor

Unknown spunea...

@Radu Humor

Asta sunt, Cititorul Anonim (asa ma cheama). Uite, va dau si link-ul meu :-).

Cristian Preda spunea...

Dle Humor,
Va recomand sa cititi aricolul scris de dl Plesu in ultimul numar din Dilema. Cred ca textul respectiv exprima foarte bine opinia politica imbratisata de dl Plesu.

Anonim spunea...

Dle Cristian Preda
Nu numai ca l-am citit ,dar am si postat acolo.
Ce insinuati dvs. aici (ca ar fi fost de acord cu orientarea dvs. proBasescu , daca l-ati fi consultat), insinueaza si dl. Andrei Plesu (acolo).
Numai ca daca veti citi mai atent veti vedea ca joaca la doua capete( Basescu si Duda )in asa fel incat oricare va castiga pana la urma (si daca as stii ca nu va supar asa tare , inainte de euro, chiar v-as spune de pe acum!),domnul Plesu nu va avea nimic de pierdut.
Ramane... de vazut !
Cu stima ,
Radu Humor

Anonim spunea...

Cititorului anonim

Scuzele mele domnule !
Nu stiam ca asa va cheama , nici ca semanati asa bine cu Charles Aznavour

Radu Humor

Anonim spunea...

Uite deci că săracul nebun avusese dreptate, locul ăla chiar avea nevoie de un poliţist", mi-am spus, zâmbind în barbă, în timp ce tramvaiul se îndepărta rapid din staţie...
Publicat de Cititorul Anonim la 12:00

Pentru ca mi-a placut foarte mult postarea dv.si n-am reusit sa intru cu ea pe blog acolo , o sa-l rog pe dl. Cristian Preda sa nu se supere daca o postez aici !
Pastrand proportiile am sa afirm si eu ca un nebun ca alegerile prezidentiale de anul acesta nu vor fi castigate de T.Basescu . Si dupa va veti obisnui cu ingaduinta pe care trebuie sa mi-o acordati , am sa va spun si cine le va castiga
(postarea urmatoare)

Anonim spunea...

Principele Radu al Romaniei ! Si s-ar putea sa va aud ,
"zambind in barba si indepartandu-va " de vechiul idol:
- Uite ca saracu' nebun avusese dreptate , tara asta chiar avea nevoie de un asemenea om in fruntea ei....

Cu scuzele de rigoare,
Radu Humor