Dinastia Nguyen

Cei 13 împăraţi din dinastia Nguyen care au domnit între 1803 şi 1945 au lăsat Vietnamului un oraş înscris astăzi în patrimoniul UNESCO. Se numeşte Hué, este la circa 650 de kilometri de Hanoi, e aşezat pe malul râului Huong (Râul Parfumurilor) şi e separat de mare de circa 20 de kilometri. Ghidul Michelin zice foarte bine: „dacă Saigon înseamnă comerţ, dacă Hanoi reprezintă politica şi armata, Hué încarnează cultura”. Moştenirea culturală a dinastiei, al cărei ultim reprezentant, Bao Dai (1925-1945), a murit la Paris în 1997 înseamnă circa 80 de monumente, temple şi clădiri administrative din circa 300 câte avea ansamblul denumit Cetatea imperială. Locul a fost un punct dceisiv al conflictului cu americanii în 1968. Ansamblul Cetăţii imperiale a fost ridicat de fapt în primele trei decenii din secolul al XIX-lea, cu zeci de mii de lucrători, în timpul lui Gia Long. Cetatea are structura confucianistă clasică, adică trei incinte, ultima fiind oraşul interzis. Predomină cele două culori tradiţionale, adică galben pentru împărat şi verde pentru mandarini. Ghizii vietnamezi, care vorbesc şi engleza şi franceza cu mare dificultate, insistă asupra faptului că oraşul Hué e un oraş de descendenţi imperiali, câtă vreme membrii dinastiei aveau privilegiul unui număr nelimitat de concubine. Semnul distinctiv al acestei legături de sânge regal este o serie de particule agăţate de numele de familie al bărbaţilor (de pildă, Bunh sau Bao), respectiv al femeilor (Cong chua sau Cong ton). Oraşul e pitoresc. Unii dintre locuitorii săi trăiesc în ambarcaţiuni legate la malul râului. Piaţa are toate mirosurile lăsate de Dumnezeu.