vineri, 24 aprilie 2009

Întrebările lui Larry Siedentop

Într-un volum editat de Bronislaw Geremek (împreună cu Robert Picht), volum intitulat Visions d’Europe și apărut la Odile Jacob, la finele lui 2007, cu câteva luni înainte de dispariția tragică a lui Geremek, se află și un articol scris de Larry Siedentop, fellow al Keble College, Oxford.
Trebuie spus că Siedentop abordează evoluția politică a Europei într-un sens liberal clasic, el fiind unul dintre marii specialiști ai gândirii lui Guizot și Tocqueville.
Lucrarea sa cea mai cunoscută este Democracy in Europe (Penguin Press, 2000), unde Siedentop punea problema construcției politice europene din perspectiva absenței unor „părinți fondatori” precum cei ai națiunii americane.
În articolul din volumul din 2007, consacrat relației dintre autoritate și putere în UE, Siedentop evocă blocajul care afectează Europa politică, propunând ca acesta să fie depășit în primul rând prin dezbateri suscitate de către Uniune în fiecare stat-membru. Ar trebui, scrie Siedentop, ca în fiecare an să fie dezbătută o singură problemă. Încercarea făcută cu ajutorul Convenției prezidate de Giscard d’Estaing în 2002-2003 a fost o eroare pentru că ea a pus prea multe întrebări în același timp. Dacă ar exista un calendar al dezbaterii din țările membre, clasele politice și societățile civile din Europa ar putea construi o sensibilitate constituțională utilă unui veritabil proiect politic.
Întrebările pe care europenii ar trebui să le dezbată ar fi următoarele:
Parlamentele naționale trebuie sau nu să joace un rol mai mare în interiorul Uniunii și, dacă da, cum anume?
Deliberările membrilor Consiliului de miniștri pot deveni mai eficiente și simultan mai transparente?
Comisia europeană trebuie să păstreze monopolul inițiativei legislative?
Ce atribute ale statelor ar trebui ea să capete?
Ce drepturi sunt fundamentale și merită să fie protejate în toate statele membre?
Cum anume poate deveni principiul subsidiarității mai substanțial decât în prezent?
Putem oare conta pe faptul că respectarea drepturilor și echilibrul puterilor în sânul Uniunii sunt garantate de Curtea europeană de justiție?
Adoptarea bicameralismului – prin crearea unui Senat european alcătuit din figuri de marcă ale corpurilor legislative naționale, care ar asuma astfel un dublu mandat – ar putea oare consolida democrația în Europa?”
Mi-ar plăcea ca măcar una dintre aceste chestiuni să fie discutată în campania pentru alegerile din 7 iunie….

4 comentarii:

Anonim spunea...

Eu personal cred ca nu birocratic ar trebui sa se extinda UE. Democratic ar trebui sa se extinda: crearea inca unei institutii nu poate duce la mai multa democratie. Oricum, momentan cred ca aspectul economic tinde sa ascunda orice dezbatere despre viitorul politic al Uniunii.
inca un anonim

Cristian Preda spunea...

Interesanta distinctia birocratic-democratic!

Anonim spunea...

Democratie fara birocratie nu se prea poate ... statul e mare, mult prea mare pentru a putea fi administrat altfel decat de catre un corp specializat de functionari publici.
Democratia fara libertate nu are sens; ori doar un stat puternic si bogat poate asigura libertatea cetatenilor sai.
Stat mare si bogat ... e nevoie de birocratie ...

Alt anonim :-)

Alexandru Ioan Căbuz spunea...

Ceea ce e foarte interesant la Democracy in Europe a lui Siedentop este că argumentele şi ideile sunt general valabile şi au de a face cu guvernarea „moderată” şi autonomă a unui teritoriu. Cartea este la fel de relevantă pentru construcţia constituţională europeană ca şi pentru construcţia constituţională românească. E suficient a înlocui „members states”, „nation states” sau „artistocraţia”, cu „baroni locali” şi toate afirmaţiile şi argumentele rămân valabile, mutatis mutandis.

ASTA ar fi o adevărată dezbatere constituţională în România: echilibrul puterii între central şi regional, adică între guvern şi boieri, sau baronii locali. E o problemă universală, cu care se va confrunta orice ţară, în orice epocă.

Acum e un moment propice pentru ca România să îşi pună aceste întrebări... şi urgent...

Alexandru Căbuz.