luni, 6 aprilie 2009

Dictatura guralivilor

Săptămâna trecută am fost invitat la o emisiune a postului Realitatea TV, organizată nu în studiourile de la Casa Scânteii, ci pe un hol al Parlamentului. Am realizat atunci un lucru pe care vreau să îl evoc aici. În treacăt fie spus, fusesem invitat acolo ca să discut despre alegerile din 7 iunie împreună cu A. Năstase și până la urmă am avut parte de o emisiune în care am discutat cu M. Vanghelie despre G. Becali. Televiziunile îți rezervă uneori asemenea surprize. Când se întâmplă, n-ai ce face. A dezerta e semn de slăbiciune. Dar nu despre asta doresc să vorbesc acum.
Pe holul cu pricina, studioul Realității nu era singurul. La câțiva metri era amenajat și cel al Antenei 3. Invitații se succedau cu repeziciune, trecând uneori dintr-un loc în celălalt. Era zgomot, mai ales că alte zeci de persoane se aflau în preajmă. Erau politicieni, dar și jurnaliști. Unii intrau/ieșeau în/din ședințe, alții discutau aprins, alții, în fine, asigurau condițiile tehnice pentru transmisiile TV.
Cum a trebuit să aștept, din pricină de breaking news, am urmărit peisajul uman de pe hol preț de câteva minute, prinzând și frânturi de conversații.
Mi-am dat seama atunci cât de greu i-ar fi cuiva venit din exterior să deosebească între jurnaliști și politicieni. Erau, ce-i drept, acolo câțiva politicieni care veneau din lumea presei. Alții erau politicieni care vorbeau la fel de bine ca un om de presă cu experiență. Erau tot acolo jurnaliști pentru care idealul profesional constă în a sta la masă cu un politician pe care tocmai l-au făcut cu ou și cu oțet. Erau și politicieni care se tutuiau cu realizatorii de emisiuni așa cum mă tutuiesc eu cu foștii colegi de armată.
Dar nu aici e problema.
Confuzia cea mai gravă venea din altă parte.
Fac o paranteză: oamenii politici sunt definiți de deciziile pe care le iau și, abia în al doilea rând, de felul în care argumentează public aceste decizii. Cele două aspecte sunt de nedespărțit. Nu poți vorbi fără a lua niciodată decizii, nu poți decide fără a explica.
Jurnaliștii, în schimb, nu decid. Am în vedere aici decizia în sensul tare, adică decizia în numele celorlalți, nu cea cu o arie strict personală sau privată. Jurnaliștii sunt definiți doar de discursul pe care îl țin. Dacă fac jurnalism de investigație, discursul e traducerea prezenței lor în preajma probelor factuale. Dacă e jurnalism de opinie, discursul e emanația libertății de expresie, adică a inteligenței. Pentru că, zic eu, prostia nu emană decât onomatopee, niciodată discurs.
Ei bine, văzând scenele de pe holul parlamentului, am realizat că unii politicieni maimuțăresc jurnalismul și că unii jurnaliști maimuțăresc politicienii. Ce înseamnă asta? Că fiecare joacă rolul celuilalt și că, de fapt, în locul deciziei, avem vorbe, respectiv că în locul libertății de expresie avem anarhia opiniei, discursul iresponsabil, lipsit de orice reper factual și de orice urmă de inteligență.
Cele două specii se întâlnesc, de fapt, într-un soi de discurs vindicativ, care nu are obiect, care se auto-reproduce fiindcă se auto-justifică și care e cu atât mai prizat cu cât e mai aproape de divertisment.
Într-o asemenea lume, e greu nu doar pentru politicieni să facă politică, dar și pentru jurnaliști să facă presă. E greu, pentru că primii sunt descurajați de gesticulația radicală a chiulangiilor vorbăreți, în vreme ce gazetarii sunt inhibați de succesul colegilor lor care ajung să-și bea, în numele libertății presei, cafeaua de dimineață cu un infractor care face rating.
Am scris acest text în apărarea libertății presei. De ce spun asta? Pentru că este, de bună seamă, gravă, dar nu insurmontabilă, situația în care politicienii au drept adversari specia pe care cineva a caracterizat-o ca fiind a prostănacilor. Și mai gravă este însă situația în care libertatea presei e amenințată de dictatura guralivilor

9 comentarii:

turnofftheglory spunea...

Domnule Preda, dumneavoastra sunteti un om ce vine din sfera academicului si argumentului.Opuneti balanganelii spectaculoase a lui Vanghelie argumentul si crezul politic.Acolo unde vedeti maimutareala eu vad ciomageala si ma scuzati minciuna cointeresata.
V-am urmarit ieri la Realitatea cat de bine sedeati singurel cuc in mijlocul "adevarurilor" despre becali, perdele de fum si eternul dictator.E bine ca va caliti cu mai mult de doi adversari cum a fost Frunda&Ponta.Va trebuie cel putin un invitat apropiat ca idei sa iesiti din incalceala vorbelor fara acoperire.Apropo Severin a facut un duet memorabil cu Fenechiu.E ata de greu domnule Preda sa spuneti "Costel Iancu a fost vice Dolj PNL din 2006 si a fost recuperat preelectoral de PDL fara verificari la sange"?
Nu de alta dar e necesar sa precizati asta de fiecare dat cand selanseaza artificiul.

Cristian Preda spunea...

Multumesc pentru observatii. A si eu unele. Tipul de disputa pe care il sugerati si care consta in punerea sub acuzare publica a oricarei persoane este inacceptabil in democratie. E o negare a oricarei demnitati umane si, in plus, e un sir de vorbe fara sfarsit. Trebuie sa discutam probleme si solutii, nu persoane. Uneori imi vine sa intreb interlocutorii - noi barfim sau gandim?

Iuliu Raţiu spunea...

dle Preda, vă citesc constant şi de la distanţă. nu sînt întodeauna de acord cu părerile şi argumentele dvoastră, însă mă bucur nespus să vă văd implicat în "luptele seculare" de pe culoarele politicii româneşti. vă doresc succes nu doar la alegeri, ci şi la impunerea unui stil politic de la care atît jurnaliştii, cît şi ceilalţi politicieni să aibă ce învăţa.

nu pot să nu mă/vă întreb însă, păstrînd proporţiile, pe cînd un post şi despre culoarele palatului prezidenţial, şi nu mă refer neapărat la cei doi preşedinţi pe care i-aţi consiliat, ci la "atmosfera de lucru" şi la lupta pentru atenţia, favorul, sau influenţarea preşedintelui?

Anonim spunea...

comentariul prof Tismaneanu
http://tismaneanu.wordpress.com/2009/04/06/cu-seriozitate-despre-nesfirsita-trancaneala/

desves spunea...

Excelent scris !

Andra spunea...

Am vazut aseara emisiunea si dupa parerea mea, cred ca ati reusit un tur de forta. Niciodata nu i-am vazut pe Severin si fenechiu in defensiva ca acum - si asta, datorita unui singur om -
Se vede la dvs. formatia de diplomat, adica aceea de a gandi in 2-3 pasi inainte - plus consecintele lor – adica astfel incat partenerul sa nu fie pus in defensiva prin violenta ci prin consecintele propriilor lui afirmatii...

...Ma gandesc cum ar fi aratat acum Romania daca in ultimii 20 de ani ar fi fost lasati sa intre in politica macar 10-20 de oameni ca dvs....

On topic, in legatura cu televiziunile, cred ca nu mai e nimic de facut, din pacate.
Ceea ce descrieti dvs. sunt efectele de "monopol" in presa, adica al faptului ca presa este detinuta de un grup de 4 oameni cu interese politice COMUNE, astfel ca astazi avem practic - exact ca pe vremea comunismului - o presa unica.

O presa unica - la fel ca si un partid unic - distruge democratia, adica exact ce se intampla acum.
Astazi, in conditii de relativa egalitate de sanse, cand oricine poate sa-si faca televiziuni de succes cu bani putini (exemplu: OTV), monopolul de presa inseamna cu atat mai mult, pentru ca inseamna absenta oricarei competitii, adica absenta unei prese alternative de putere egala.
Ne-avand competitie, monopolul de presa devine PUTERE ABSOLUTA, iar orice apel la “democratie”, justitie sau normalitate - un non-sens.

In locul "democratiei" avem de fapt un nou establisment in Romania, ceva cu totul nou pt. noi - deci cu atat mai dificil de inteles, fromalizat si de luptat impotriva - avem o constructie: presa+politicieni, fata de care puterea care le ramane cetatenilor obisnuiti este practic egala cu zero.

Anonim spunea...

Ati facut armata? Unde? :)

Anonim spunea...

bun, si ce facem ? sunt de acord cu observatiile dumneavoastra, dar intreb si eu, ce putem face sa schimbam aceasta tendinta a presei ?

Anonim spunea...

Uitati ce scrie Doc:

http://doc.hotnews.ro/sa-risipim-perdeaua-de-fum-a-dlui-geoana.html