miercuri, 4 martie 2009
În troleibuz
Amicul X e în troleibuzul care vine dinspre bulevardul Dacia spre centrul oraşului. Explică, gesticulează, face planuri, iar amicii Y şi Z, care îl însoţesc, îi sorb cuvintele: „ministrul a greşit, trebuia să facă aşa cum i-am zis...”. „Da, da, toată lumea a spus la fel, numai că el e vai de capul lui.. N-ai cu cine, domnule!”. Când troleibuzul ajunge în piaţa Romană, frânează brusc. Amicii X, Y şi Z cad peste ceilalţi călători. O bătrână îşi pierde sacoşele în aglomeraţie, un elev se trezeşte şi se uită pe geam, două studente chicotesc, iar un bătrânel înjură şoferul şi apoi guvernul. Amicul X se scutură de praf şi exclamă: „auzi, voi vă daţi seama că nu mai suntem la putere? Păi de când n-am mai mers noi cu troleibuzul?”. Întâmplarea e strict autentică. Prietenul meu mi-a mărturisit că nu a realizat despărţirea de putere nici în seara alegerilor, nici când s-a negociat guvernul, nici când noii miniştri au depus jurământul, nici măcar atunci când a fost „eliberat din funcţie” printr-un decret publicat în Monitorul Oficial. Nu, el a interiorizat părăsirea puterii atunci când a realizat că nu mai este instalat comod pe bancheta din spate a maşinii de serviciu, ci e într-un troleibuz. Unde trebuie să se ţină, dacă nu vrea să cadă... De fapt, ce avantaje îţi aduce puterea?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
7 comentarii:
puterea este elixirul tinereţii
asa ceva nu se exista !
am un vecin, ceva consilier parlamentar penelist, care nici gunoiu' nu'l duce pe jos, indiferent daca a fost la putere sau in opozitzie...
Povestioara dv, domnule Preda, e un bun exemplu de ciocoism: cel aflat la putere crede ca se "injoseste" daca ia troleibuzul, adica il vede lumea fara limuzina, fara sofer...Mie imi place cum e in Japonia unde vin cativa ministri cu metroul. Asa venea si Olaf Palme premier al unei tari nordice pana ce a fost impuscat de un dezaxat...deh, riscul aferent troleibuzului!
@Anonim
Stiu si eu o povestioara, cu RATB-ul, in care protagonist e Preda.
Mi-a povestit un amic, profesor la Poli, admirator al dlui. Preda.
Pe vremea aia, Preda era secretar de stat la MAE si pregatea de zor Summit-ul Francofoniei.
Episodul se petrece la un targ Gaudeamus.
Preda participa, impreuna cu fetita lui, la lansarea unei carti. Acolo, amicul de la Poli il vede si il abordeaza, intrebandu-l o chestie oarecare. Dupa ce se lamureste, se despart, fiecare cu ale lui.
Plecand spre casa, profesorul de la Poli, ca orice universitar serios, se urca in masina RATB-ului. Cand se uita in jur, il vede pe Preda. Plin de uimire, izbucneste: "Cum, domnule Preda, dumneavoastra, un demnitar, mergeti cu autobuzul ?"; stiu povestea pentru ca amicul, profesorul de la Poli, a tinut sa imi comunice raspunsul lui Preda:
"Pai de ce nu ?"
Pentru un demnitar de felul lui Mircea Geoana, care isi pastreaza casa de la RAPPS pana la pensie si, probabil ca isi trimite soferul sa-i faca piata si sa-i duca secretara la coafor, atitudinea noilor demnitari, cum e Preda, e de neinteles.
Pentru un cetatean oarecare, e la fel de neinteles.
Intrebarea care-i framanta in mod egal este: "Cum, odata ajuns la putere, de ce sa nu abuzezi de ea, daca se poate?"
Preda, Funeriu, Aurescu, stiu ca raspunsul la aceasta intrebare este irelevant. Ei, de altfel, sunt prea ocupati ca sa-i intereseze raspunsul. Si stiu, din experienta, ca, la o ora de varf, metroul merge mai repede decat masina de serviciu.
Avantaje:
- posibilitatea de a-ti promova proiectele;
- notorietate (te stie lumea);
- alte avantaje minore pe care le intelege si Mircea Geoana (sa nu ma intelegeti gresit, nu am nimic cu omul, aici nu e folosit decat ca material didactic).
Dezavantaje:
- responsabilitate mare -> stress;
- timp liber putin -> probleme familiale;
- presiuni din partea cunoscutilor + necunoscutilor pentru a face abuzuri -> raman langa tine doar prietenii adevarati si rudele;
În ţara mea, cei ajunşi la putere pot merge pe culoarea roşie a semaforului, în maşinile de serviciu. Şi dacă maşina a lovit un copil de 11 ani pe trecerea de pietoni, poliţia a demonstrat că maşina avea prioritate, iar părinţii fetiţei au fost impuşi să plărească factura de reparaţie a maşinii demnitarului.
@Anonim
Se spune "parintii fetei au fost obligati" sau "parintilor li s-a impus sa"; parerea mea.
Imi pare rau, dar povestea Dvs. trista nu isi are locul aici. Care e, de fapt, teza dumneavoastra ?
Trimiteți un comentariu