joi, 19 martie 2009
Escală la Bangkok
Fac o escală la Bangkok, dar de numai 3 ore, astfel încât nu am cum ieşi din aeroport. Am mai fost în tranzit aici, dar aveam la dispoziţie aproape o jumătate de zi, aşa că am putut vedea câte ceva dintr-un oraş care e sigur pe gustul… primarului Oprescu, pentru că are numeroase şosele suspendate. Cele două lucruri de neuitat din Bangkok: mai întâi, faptul că, deşi are peste 80 de ani, fiind decanul de vârstă al şefilor de stat în funcţie, regele Thailandei, Bhumibol Adulyadej, este înfăţişat, în portrete uriaşe, la o vârstă foarte tânără. Monarhii nu îmbătrânesc... Al doilea lucru memorabil, într-un templu: un Buddha de aur uriaş, despre care ghidul ne-a spus că are 5 tone şi că a fost descoperit din întâmplare, îngropat în pământ.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comentarii:
Am fost si eu anul trecut. M-a impresionat faptul ca desi sunt saraci in general, poseda o infrastructura de invidiat si in vanzoleala aparent "browniana" de acolo a multimii de peste 8 milioane locuitori, par sa mentina o ordine in tot ce fac. O fi din cauza budismului, nu stiu exact. Am reusit sa fotografiez mai multe acolo, o sa va trimit linkul albumul pe mail, daca doriti.
va multumesc anticipat
D-le Preda, cultura europeană nu se poate compara cu cea asiatică. Oprescu nu este decât un produs al tranziţiei noastre care a fost lansat pe piaţă de către tovarăşul Iliescu.
Eu n-as neglija nici generoasa oferta de prajiturici locale din aeroport (din cauza carora era sa si pierd avionul acum vreo 3 ani cam pe vremea asta, parca)
C
Interesant drumul (desi cam lung) pana la Hanoi, cred !
Cea mai indepartata destinatie, incercata acum 10 ani, a fost Cancun, in pen.Yucatan (leaganul civilizatiei maya) cam 26 de ore in total, cu doua escale (la Zurich si New-York).
Zona asiatica insa, diferita mult prin cultura, ramane o atractie speciala, pe care inca nu am explorat-o ! Drum bun in continuare si mult succes !
Portretul "tînărului" suveran e omniprezent şi pe bancnote. Ah, Bangkok! Am petrecut şi eu două nopţi acolo, între două avioane. Obţinerea vizei pe aeroport e departe de a fi o formalitate, dar nu e ceva imposibil. Clima e extrem de umedă. Cămaşa nu se usucă niciodată.
E un oraş viu, deşi canalele fluviului sunt cenuşiu de murdare, asediate de magherniţe semilacustre. Interesante sunt zecile de manufacturi de fasonat zirconul. (diamantul proletarului) În bazar m-au îngrozit sutele de instalaţii electrice improvizate. Cabluri electrice prinse haotic pe sub acoperiş, prăvălii în prăvălii, iar alături, din nou prăvălii.
Liberalismul economic e la el acasă în Thailanda. În Bangkok găseşti oameni de toate naţiile Asiei. Ziua poţi mînca bine mersi într-o tavernă rulată de un nepalez, sau la una din multele tarabe chineze, tailandeze etc., iar seara într-un restaurant indian. Şi cu toţii se simt ca acasă.
Trimiteți un comentariu