vineri, 20 februarie 2009

Rapid

Echipa de fotbal Rapid trage să moară. Ca şi alţi suporteri ai acestei echipe, sunt şi eu îngrijorat. Pasiunea pentru o echipă de fotbal este înrudită cu pasiunea politică prin ceea ce au, fiecare în parte, absurd, dar şi măreţ. Atât faptul de a susţine un club de fotbal atunci când nu-i merge deloc bine, cât şi sentimentul că orice înfrângere politică este o parte a unui inevitabil parcurs sinuos sunt fragmente ale unui mod de manifestare a culturii moderne. Falimentul probabil al clubului Rapid trebuie văzut şi din perspectiva oraşului. Rapid este o parte a Bucureştiului, a culturii sale citadine. E vorba despre un club muncitoresc, mai precis despre un club sportiv al unui Bucureşti industrial. Atunci când am mers prima dată la un meci de fotbal pe stadionul Giuleşti, la începutul anilor şaptezeci, urmele acestui Bucureşti industrial erau foarte prezente. În tribune vedeai proletarul fabricat în Bucureştiul interbelic, ca şi toate remodelările sale socialiste. Suporterii veneau încă, precum în anii dintre războaie, cu sufertaşul şi cu toată familia, pentru o întreagă după-amiază, într-un mod de socializare care a dispărut astăzi complet din tribune. A dispărut din tribune deoarece chiar Bucureştiul industrial a dispărut. O arată foarte elegant şi doct, într-o carte care a trecut neobservată, Liviu Chelcea, autorul volumului „Bucureştiul postindustrial. Memorie, dezindustrializare şi regenerare urbană” (Polirom, 2008). E de la sine înţeles că o redefinire a identităţii unui club muncitoresc precum Rapidul într-un peisaj postindustrial foarte complex nu putea veni de la cei care au acaparat echipa după Revoluţie. După ce proletarii au fost evacuaţi din istorie, iar patronii au eşuat lamentabil, echipa nu mai poate fi acum salvată decât de bucureşteni. Cer, de aceea, pe această cale sprijinul Asociaţiei Salvaţi Bucureştiul! Rapidul e la fel de important pentru oraşul nostru ca şi parcurile sau arhitectura sa.
P.S. Mulţumesc celor care au comentat articolul anterior despre şefii PNL. Cât priveşte „istoria PDL”, pe care m-au somat s-o abordez doi dintre comentatori, voi încerca să spun câte ceva despre ea, pornind de la contextul politic al ultimului deceniu, într-o intervenţie publică pe care o voi avea astăzi (vineri) de la orele 14, la BCU, în faţa studenţilor PDL, reuniţi într-o şcoală de iarnă. Promit să dau seamă pe blog!

7 comentarii:

Anonim spunea...

Postul de azi e cea mai frumoasa surpriza pe care i-o puteati face unui rapidist de dreapta ca mine :)
Cred ca toti rapidistii autentici trec prin stari ambivalente in perioada asta: teama ca totul se face praf, compensata de sentimentul puternic identitar pe care ti-l da dragostea pentru o echipa suferinda.

Anonim spunea...

Recunosc că nu sunt rapidist, deşi simpatizez cu acest club. Alături de dispărutele Venus şi Ripensia Timişoara, de UTA, CAO şi "U" Cluj, Rapidul bucureştean face parte şi din Istoria fotbalului românesc de dinainte de invazia sovieto-comunistă... După ce a supravieţuit, sfidând regimul - pe vremea căruia a şi ajuns să mai dea, destul de des, şi prin Divizia B - şi în vremea căruia a şi cucerit primul său titlu de campioană naţională, Rapidul "trage pe linie moartă" taman în... democraţie! Ar fi păcat!

Anonim spunea...

Printr-un proces asemănător de redefinire au trecut şi locuitorii Hiroshimei, după ce o întreagă industrie de război, şi o bună parte din proletariatul ei au dispărut, chiar fizic, în mod abrupt. După numai 6 ani de la încheierea războiului, prin subscripţie publică a fost construit un stadion de baseball, la mai puţin de 200m de epicentru. Echipa locală se numeşte Carp, un calc după koi, crapul ornamental, considerat peştele simbol al prefecturii. Anul acesta, stadionul se va demola. E şubred, şi niţel anacronic, fiind construit într-o zonă cu cel mai mare preţ unitar al terenului. E deja gata noul statdion, situat pe terenul altui simbol al industrializării, un fost triaj feroviar, o zonă în curs de reconfigurare din temelii.

Anonim spunea...

Mai multe la Cristian Preda.

Anonim spunea...

George Copos afirmă că FC Rapid nu va intra în faliment. "În legătură cu starea financiar-economică a FC Rapid, doresc să-i încredinţez pe toţi cei care iubesc acest club, precum şi pe iubitorii fotbalului în general, că sînt în măsură să dau asigurări ferme cu privire la caracterul neîntemeiat al temerilor de un eventual faliment al clubului. Mai mult decît atît, fac publică determinarea mea de a găsi cea mai bună soluţie pentru ca istoria Rapidului, mai ales cea din ultimii 16 ani, să meargă mai departe. Rapidul nu va intra în faliment", a explicat Copos pentru Mediafax.

Anonim spunea...

Ce surpriza placuta, domnule Preda! Ma bucur ca tinem cu acelasi club. Pacat ca descopar acest lucru in astfel de circumstante.

El Desdichado spunea...

Din pacate acest club atat de special trece prin clipe extrem de grele, sper ca nu o sa ajungem sa facem procesul verbal si ca in curand sa se gaseasca o solutie. Oricum, felicitari, aveti gusturi bune inclusiv la fotbal.