duminică, 22 februarie 2009

Pericol de dispariţie

În cursul săptămânii trecute, UNESCO a lansat o nouă versiune a Atlasului online al limbilor aflate în pericol de a dispărea. Ar fi vorba de circa 2.500 din totalul de şase mii de limbi vorbite pe glob. În cazul celor utilizate pe teritoriul României, sunt înregistrate 11 asemenea situaţii de alertă. Este vorba despre limba vorbită de bulgarii din Banat, de cea folosită de tătarii care locuiesc în unele sate din Dobrogea precum Castelu, Topraisar sau Murfatlar, de limba ceangăilor, de cea a găgăuzilor (care au mai rămas doar câţiva pe teritoriul nostru de azi), de limba evreilor sefarzi, de limba nogai vorbită de turco-tătarii din sate dobrogene precum Mihai Kogălniceanu, Lumina, Valea Dacilor sau Cobadin, de limba romani, de limba rutenilor din Nordul ţării, de limba caraşovenilor din partea românească a Banatului, de limba saşilor transilvăneni (o populaţie estimată la mai puţin de 50 de mii de locutori) şi de idiş. Nu toate acestea prezintă acelaşi risc: UNESCO a definit 5 categorii – vulnerabilă, în pericol, în pericol serios, în stare critică şi limbă dispărută. Majoritatea limbilor enumerate în cazul României nu sunt vorbite exclusiv la noi, ci în regiuni mai mult sau mai puţin extinse care includ şi zone de la noi. Diversitatea lingvistică este o parte importantă a culturii unei ţări, inclusiv a României. Recensământul din 2012 ne-ar putea aduce unele surprize în această privinţă.

13 comentarii:

Anonim spunea...

Una dintre soluţii este, poate părea paradoxal, blogul (doar în ceea ce priveşte scrierea, nu şi vorbirea, din păcate).

Blogurile, datorită costului scăzut sau inexistent, pot reprezenta o alternativă la media clasice (mult mai costisitoare).

Având în vedere că aceste limbi nu se mai vorbesc în viaţa de zi cu zi decât în familie sau în comunităţi restrânse (nu se vorbesc în relaţiile sociale, în administraţie, la serviciu, în mediile de informare) şi că reprezentanţii comunităţilor respective pot fi separaţi geografic (odată cu urbanizarea şi dispariţia comunităţilor tradiţionale), blogul poate fi unul dintre puţinele (dacă nu chiar unicul) medii de comunicare în limba respectivă.

Cristian Preda spunea...

E o idee foarte bună. Grupul minorităţilor naţionale ar putea lua în seamă sugestia, cu atât mai mult cu cât e condus de o persoană sensibilă la asemenea instrumente - Varujan Pambuccian.

Anonim spunea...

Dar oare nu este cumva natural ca unele popoare, unele limbi sa dispara? Concluzia fireasca a ciocnirii dintre civilizatii.

Stiind cat de cat istoria neamurilor tataresti, nu pot sa nu neg ca sunt intristat sa vad cum tatarii nogai (una din cele mai "hard" ramuri ale acestui neam razboinic) dispar din Romania.
Dar pe de alta parte mi se pare absurd sa fortam pe cei cativa copii ai comunitatii nogai sa invete limba stramoseasca, limba ce nu ii mai ajuta sa comunice nici macar cu propriile lor familii.
Drepturile indivizilor au prioritate in fata drepturilor comunitatilor. Sau cel putin aceasta este, dupa stiinta mea, viziunea liberala asupra acestui aspect... Nu poti sa impui unei comunitati (fie si cu subventii de la stat) sa nu moara, daca aceasta este vointa indivizilor ce alcatuiesc acea comunitate.
cred ca binele lui Nussret Cadar (dau si eu numele unui prieten tatar, care nu e nogai)a fost acela de a invata limbile romana si engleza, de a parasi comunitatea turco-tatara din Constanta, de a face niste studii serioase in domeniul ciberneticii si de a construi o firma de succes tocmai la....Cluj Napoca unde, spre rusinea mea, nu am habar daca exista macar o moscheie musulmana....
Sa ii fi cerut imperativ sa ramana in Constanta, sa studieze civilizatia mongola (tatarasca) si istoria Hoardei de Aur, ar fi facut din el un tatar mai autentic decat este acum, dar un om neimplinit si...nefericit.

Anonim spunea...

Ok... niste limbi pe care nu le mai vorbeste nimeni ies din actualitate si devin arhive... si? Sincer, mi s-ar parea mai amnuzant sa reinvie o limba ca latina dar mi se cam rupe de nush care dialect tatar pe care pana acu il vorbeau doua familii din dracu stie ce sat. Nu inteleg de ce nu vi se rupe si voua.

Anonim spunea...

Nu e ideea mea. Din câte am înţeles ân cocicdnet există bloguri de limbă galică, bloguri al căror scop tocmai ăsta e, conservarea limbii (din păcate ăsta e masimul care se poate face, conservarea, nu cred că în astfel de condiţii o limbă se mai poate dezvolta viu şi adapta la realităţile sociale).

Cât despre latină, spre deosebire de nu ştiu ce dialect tătar, aceasta nu e moartă. O vorbesc câteva sute de milioane de oameni (mă rog, mai bine zis, vorbesc dialectele în care a evoluat latina). O vorbim şi o scriem noi chiar acuma (în afară de "vorbim", în fraza asta toate celelalte cuvinte sunt de origine latină - sic, scribere, clarus, eccum modo).

Odată cu o limbă dispare o întreagă cultură, civilizaţie, un mod de a gândi. Dispariţia unei limbi nu e o catastrofă dar e o pierdere.
Iar problema României e mult mai gravă. E dispariţia unor întregi comunităţi (începând cu sfârşitul anilor 30). Nu mai avem evrei, avem din ce în ce mai puţini saşi, albanezi, turci, tătari, ruteni etc.

Elegant spus, lipsa diversităţii tâmpeşte şi sărăceşte.

Anonim spunea...

Mai ca-mi vine sa propun un pariu: o sa vina ziua cind va disparea si ultimul vorbitor de limba romana.
Cind? nu am un raspuns.

Anonim spunea...

limbile nu trăiesc descărnat, fără oameni care să o vorbească
de fapt dispar minorităţile lingvistice
supravieţuirea în mediul virtual a limbilor periclitate e iluzorie
virtualul e doar un substitut de existenţă: nu ştiu cum ar putea să suplinească dispariţia efectivă, reală a vorbitorilor unei limbi

AVP spunea...

Singura sansa ca o limba - incluisv "limba" aia de care vbesc hronicarii... - sa persiste preste mode si timp, este ca un ingeniu creator den boboru cel tamp sa procreieze ceva demn de zeii din Olimp... :idea:

Cu-o simpla limba "cu-ndemnuri pentru vite" avem toate sansele ca lumea mare sa ne uite, pe vrute or pe nevrute... Iar asta se va-ntampla cel putin atunci cand nu vor mai egzista nici macar vite, n-asa...? lol

Hai, s-aveti spor...

Anonim spunea...

Din pacate, vorbitorii de "limbi (pe) moarte" sunt semianalfabeti in proportie covarsitoare. Cat despre folosirea computerului...sa fim seriosi. Limbile care dispar, dispar tocmai pt ca nu mai exista urmasi interesati sa le perpetueze. Si cand nu mai exista interes, nu mai ajuta nici cea mai sofisticata tehnologie.

Anonim spunea...

Candva, a fost importanta obârsia limbii vorbite/scrise, pt dovedirea unei oarecari apartenente la o anumita zona geografica sau grupare etnica.
La ora actuala, dovezile exista, sunt arhivate, sunt legalizate, sunt recunoscute... apartenenta etnica este stabilita de mult, asa ca rolul limbilor moarte, a dialectelor si chiar a obiceiurile mostenite nu-si mai au sensul pt generatiile tinere care isi doresc o globalizare "instinctiva", platind pt asta pretul originalitatii si al individualitatii.

Gabriel Preda spunea...

Dar limba aromana ?
E tot de-a noastra ... si pare total ignorata de autoritatile romane ... uite si o veste buna, wikipedia in aromana exista de cateva zile ...

http://roa-rup.wikipedia.org/wiki/Prota_frandza

Uitati si o poezie frumoasa aromana a lui george Murnu, genialul traducator al Iliadei si Odiseei in romaneste. E o poezie intitulata simplu, 'graiul aroman':

Grailu armãnescu

Grailu-a mel di mumã, grailu-a mel di tatã
Vatra-a mea iu ni-arde anjli tsi-am bãnatã


Grai picurãrescu di pãdhuri shi ploae
Zbor tsi-avdzãi dit gura-a paplui shi ali mae
Zbor di budzã vrutã, dumnidzescã njilã
Anjurizmã di frangã shi di trandafilã.


Lavã di cãshare, boatse di cãlivã
Suflã vindicare-a ta dultse livã.


Adiljat di moscu, duh di primuverã
Bana nj-u cutreamburã ca unã fluiarã
Tsi di dor pitrunde noaptea tu pundie
Inima-nj ti-cãntã, mãna-nj tut ti-scrie.


Stãu, tsi-ascultu plãngu, jalea shi niholu,
Ved ãncrutsiljatã Soia-nj ca Hristolu
Shi mizie li-si-avde zborlu-a tal dit gurã.


Scumpa-a mea fãntãnã tsi anarga curã,
Mãne, poate mãne, di dushmanj biutã,
Va s-armãne tu etã pondã shi tãcutã.

Anonim spunea...

Domnule Gabriel Preda,
Cui se adresează poezia asta?
Că şi traducerea în romînă a Iliadei are cititori puţini, tot mai puţini...

De-abia e în stare limba romîna să se ţină pe sine...
Nu limba trebuie salvată, ci oamenii, comunităţile, indivizii...
nu cu bloguri....
cu femei!

Anonim spunea...

Cred că ar trebui să fim mai prudenţi în a "decreta" că aromâna este o limbă: până una alta, mai apropiat de realitate mi se pare termenul de "dialect divergent" al limbii române introdus de lingvistul ieşean Gheorghe Ivănescu. Nu sunt un extremist naţionalist, dimpotrivă, dar în cazul în care există în aiestu dialect cuvinte precum hăbări, hari, gione, more, etc. - care trimit la termeni din daco-română (adică dialectul ce stă la baza românei literare) ca: habar (n-am/ai), har, june, măre şi altele - plus articolul hotărât post-pus, eu, personal, nu cred în "limba aromână" decât cel mult câtă atenţie acord "limbii” moldoveneşti. De ce nu se recunoaşte "ideea" obţinerii de fonduri, din ţară sau di nafoară de către armâni, dacă zic că au o limbă şi nu un dialect românesc?
Iar în altă ordine de idei, cel puţin la fel de multă atenţie şi grijă ar trebui să manifeste România nu doar faţă de limbile pe cale de dispariţie din ţară, cât, mai ales, faţă de românii vorbitori de dialecte megleno-român, istro-român şi chiar aromân din ţările unde acestea se mai utilizează. Asta, ca să nu mai spun că există cihar vorbitori de dialect daco-român ameninţaţi cu "dispariţia lingvistică": în sudul Basarabiei, în Transnistria aparţinând (oficial) R. Moldova, dar şi în cea rămasă, după 1940/1944/1991 la Ucraina. Cât despre "băieşii" românofoni din vestul Ungariei şi din Croaţia... ce să mai spunem?
P.S. @ gabhry_el: prin definirea ca "romîna" a limbii vorbite de urmaşii daco-romanilor sunteţi în aceeaşi "barcă ideologico-lingvistică", dacă se poate spune astfel, cu "iubitorii" lui Stalin. Până una-alta, "român" derivă din "romanus", nu din "rominus"! Şi nu văd motive, acum, pentru a "povesti" când şi cum a intrat â/î în limba noastră. Iar "oamenii, comunităţile, indivizii" comunică, inclusiv cu "femei"-le într-o "limbă", care este, în primul rând, "mijoc de comunicare", dacă nu vrem să "dialogăm" precum nu'ş care animale... Nu degeaba se vorbeşte despre "limba maternă"...