Intrati pe cristianpreda.ro

CCSB

Sondajul CCSB dat publicității ieri confirmă faptul că Mircea Geoană este susținut de doar două treimi dintre votanții pesediști, în vreme ce Crin Antonescu are două procente în plus față de scorul PNL (16%).
După ce la finele anului trecut a refuzat categoric intrarea UDMR la guvernare, Mircea Geaonă afirmă acum că 2009 e anul în care „românii, maghiarii și tot ce înseamnă comunitate etnică românească pot decide acea schimbare în bine de care țara are nevoie” – a se citi: alegerea lui Mircea Geoană ca președinte!
Antonescu e și mai subtil decât liderul pesedist: „Deocamdată nu mi-am oficializat candidatura la Președinția României. Când voi face acest lucru, voi începe să contez pe fiecare vot. Dar nu am, tot așa cum nu are nici un candidat serios, intenția să iau 10% din voturile lui Băsescu sau 75% din voturile lui Geoană. M-aș bucura de orice vot, fie al unui român, fie al unui etnic maghiar”.
Același sondaj CCSB arată că atât Antonescu, cât și Geoană ar fi înfrânți fără drept de apel de către actualul Președinte în turul al doilea.

Bicicleta

Ideea că nu poți merge cu bicicleta pe aleile parcurilor mi se pare o prostie colosală.
Sunt uluit, de altfel, că în jurul acestei chestiuni se mimează dezbaterea.
E atât de evident că bicicliștii se pot plimba liber pe aleile unui parc încât a cere cuiva să justifice un asemenea lucru seamănă cu a-i cere unui fiu să justifice că-și iubește părinții.

Ecuador

Mâine au loc alegeri prezidențiale în Ecuador.
Rafael Correa Delgado speră să fie reales, pentru a continua revoluția socialistă pe care a început-o în 2007. Mai puțin cunoscut decât Hugo Chavez sau Evo Morales, de care este foarte apropiat, Rafael Correa a destituit deputații din opoziție și a închis gazete, pentru a-și asigura dominația asupra opiniei.
La reuniunea la vârf de acum câteva zile din Trinidad-Tobago a liderilor americani, reuniune care a fost larg mediatizată datorită simpatiei pe care și-au arătat-o Obama și Chavez, Correa s-a opus adoptării unei declarații finale.
Concurența socialiștilor din America latină e unul dintre fenomenele politice recente cele mai interesante.

Les Restaurants du Coeur

La Paris, în parcul de lângă Invalides unde de obicei se joacă pétanque, joi seara se distribuia mâncare prin rețeaua Les Restaurants du Coeur. Zeci de persoane la coadă...
Mi-am amintit că, la mijlocul anilor optzeci, Coluche pleda cauza acestei asociații de caritate în fața Parlamentului European.

Întrebările lui Larry Siedentop

Într-un volum editat de Bronislaw Geremek (împreună cu Robert Picht), volum intitulat Visions d’Europe și apărut la Odile Jacob, la finele lui 2007, cu câteva luni înainte de dispariția tragică a lui Geremek, se află și un articol scris de Larry Siedentop, fellow al Keble College, Oxford.
Trebuie spus că Siedentop abordează evoluția politică a Europei într-un sens liberal clasic, el fiind unul dintre marii specialiști ai gândirii lui Guizot și Tocqueville.
Lucrarea sa cea mai cunoscută este Democracy in Europe (Penguin Press, 2000), unde Siedentop punea problema construcției politice europene din perspectiva absenței unor „părinți fondatori” precum cei ai națiunii americane.
În articolul din volumul din 2007, consacrat relației dintre autoritate și putere în UE, Siedentop evocă blocajul care afectează Europa politică, propunând ca acesta să fie depășit în primul rând prin dezbateri suscitate de către Uniune în fiecare stat-membru. Ar trebui, scrie Siedentop, ca în fiecare an să fie dezbătută o singură problemă. Încercarea făcută cu ajutorul Convenției prezidate de Giscard d’Estaing în 2002-2003 a fost o eroare pentru că ea a pus prea multe întrebări în același timp. Dacă ar exista un calendar al dezbaterii din țările membre, clasele politice și societățile civile din Europa ar putea construi o sensibilitate constituțională utilă unui veritabil proiect politic.
Întrebările pe care europenii ar trebui să le dezbată ar fi următoarele:
„Parlamentele naționale trebuie sau nu să joace un rol mai mare în interiorul Uniunii și, dacă da, cum anume?
Deliberările membrilor Consiliului de miniștri pot deveni mai eficiente și simultan mai transparente?
Comisia europeană trebuie să păstreze monopolul inițiativei legislative?
Ce atribute ale statelor ar trebui ea să capete?
Ce drepturi sunt fundamentale și merită să fie protejate în toate statele membre?
Cum anume poate deveni principiul subsidiarității mai substanțial decât în prezent?
Putem oare conta pe faptul că respectarea drepturilor și echilibrul puterilor în sânul Uniunii sunt garantate de Curtea europeană de justiție?
Adoptarea bicameralismului – prin crearea unui Senat european alcătuit din figuri de marcă ale corpurilor legislative naționale, care ar asuma astfel un dublu mandat – ar putea oare consolida democrația în Europa?”
Mi-ar plăcea ca măcar una dintre aceste chestiuni să fie discutată în campania pentru alegerile din 7 iunie….

Europenii în 2009

Fundația Robert Schuman a publicat zilele trecute, la Editions Lignes de Reperès, sub coordonarea eminentului politolog Dominique Reynié, cea de-a zecea ediție a lucrării L’opinion européenne, care interpretează datele din ultimul Eurobarometru și nu numai.
Extrag zece elemente comentate de colaboratorii Fundației Schuman:
1. Un român trebuie să muncească 69 de minute pentru a-și putea cumpăra un Big Mac, față de 15 minute un irlandez, 16 un neamț, un britanic sau un austriac, 43 un leton și 55 un slovac.
2. În general, europenii sunt mai critici în privința situației din propria lor țară decât față de situația de la scară europeană: astfel, 32% cred că lucrurile merg bine în propria lor țară și 42% în Europa, în vreme ce pentru 45% dintre europeni lucrurile merg prost la ei acasă și doar 25% consideră că ele merg prost în Europa în general.
3. Încrederea în instituția parlamentară indică și ea o situație interesantă: 34% au încredere în Parlamentul național (față de 58% care n-au încredere), în timp ce Parlamentul European se bucură de încrederea a 52% dintre europeni (27% neavând încredere).
4. Imaginea Uniunii e mai degrabă pozitivă (48%) decât negativă (15%), 35% considerând-o nici bună, nici rea.
5. În ciuda crizei și a discursurilor stângiste din ultimele luni, 61% dintre europeni consideră că prosperitatea e asigurată dacă există concurență.
6. La întrebarea care sunt cele mai importante trei valori, europenii răspund: pacea (45%), drepturile omului (42%), respectul vieții umane (41%), democrația (27%), statul de drept (21%), libertățiel individuale (21%), egalitatea (19%), toleranța (16%), solidaritatea (13%), împlinirea personală (11%), respectul pentru alte culturi (9%) și religia (7%).
7. La întrebarea în ce constă fericirea?, 73% o asociază cu sănătatea, 44% cu iubirea, 37% cu munca, 35% cu pacea, 32% cu banii, 27% cu prietenia. 7% cu tradiția și 2% cu națiunea.
8. În termeni de inovație, cei mai bine stau suedezii (0,73), finlandezii (0,64) și danezii (0,61), iar cel mai prost letonii (0.19) și românii (0,18), valorile din paranteze reprezentând un indice calculat de Comisie în februarie 2008.
9. Cel mai mare număr de spectatori a atras în 2008 filmul Mr Bean’s Holliday (peste 15 milioane de intrări), urmat de La Môme (7,2 milioane) și Taxi 4 (cu 4,8 milioane).
10. Capitala europeană cea mai sigură este La Valetta (unde numărul crimelor e practic zero), iar cea mai puțin sigură Tallin (cu 9,75 crime la 100 de mii de locuitori)
Volumul conține de asemenea date referitoare la alegerile desfășurate în cursul anului trecut. Pe baza rezultatelor de la alegerile din țările europene din perioada 1996-2008, Reynié constată un mic avans pentru dreapta – 45,2 față de 41% voturi pentru stânga –, cifrele excluzând forțele politice extremiste.