Cristian Preda

Intrati pe cristianpreda.ro

2009-04-26T23:24:00.006+03:00

Bicicleta

2009-04-25T16:03:00.008+03:00

Ideea că nu poți merge cu bicicleta pe aleile parcurilor mi se pare o prostie colosală.
Sunt uluit, de altfel, că în jurul acestei chestiuni se mimează dezbaterea.
E atât de evident că bicicliștii se pot plimba liber pe aleile unui parc încât a cere cuiva să justifice un asemenea lucru seamănă cu a-i cere unui fiu să justifice că-și iubește părinții.

CCSB

2009-04-26T02:35:00.004+03:00

Sondajul CCSB dat publicității ieri confirmă faptul că Mircea Geoană este susținut de doar două treimi dintre votanții pesediști, în vreme ce Crin Antonescu are două procente în plus față de scorul PNL (16%).
După ce la finele anului trecut a refuzat categoric intrarea UDMR la guvernare, Mircea Geaonă afirmă acum că 2009 e anul în care „românii, maghiarii și tot ce înseamnă comunitate etnică românească pot decide acea schimbare în bine de care țara are nevoie” – a se citi: alegerea lui Mircea Geoană ca președinte!
Antonescu e și mai subtil decât liderul pesedist: „Deocamdată nu mi-am oficializat candidatura la Președinția României. Când voi face acest lucru, voi începe să contez pe fiecare vot. Dar nu am, tot așa cum nu are nici un candidat serios, intenția să iau 10% din voturile lui Băsescu sau 75% din voturile lui Geoană. M-aș bucura de orice vot, fie al unui român, fie al unui etnic maghiar”.
Același sondaj CCSB arată că atât Antonescu, cât și Geoană ar fi înfrânți fără drept de apel de către actualul Președinte în turul al doilea.

Ecuador

2009-04-25T02:20:00.002+03:00

Mâine au loc alegeri prezidențiale în Ecuador.
Rafael Correa Delgado speră să fie reales, pentru a continua revoluția socialistă pe care a început-o în 2007. Mai puțin cunoscut decât Hugo Chavez sau Evo Morales, de care este foarte apropiat, Rafael Correa a destituit deputații din opoziție și a închis gazete, pentru a-și asigura dominația asupra opiniei.
La reuniunea la vârf de acum câteva zile din Trinidad-Tobago a liderilor americani, reuniune care a fost larg mediatizată datorită simpatiei pe care și-au arătat-o Obama și Chavez, Correa s-a opus adoptării unei declarații finale.
Concurența socialiștilor din America latină e unul dintre fenomenele politice recente cele mai interesante.

Les Restaurants du Coeur

2009-04-24T00:31:00.008+03:00

La Paris, în parcul de lângă Invalides unde de obicei se joacă pétanque, joi seara se distribuia mâncare prin rețeaua Les Restaurants du Coeur. Zeci de persoane la coadă...
Mi-am amintit că, la mijlocul anilor optzeci, Coluche pleda cauza acestei asociații de caritate în fața Parlamentului European.

Întrebările lui Larry Siedentop

2009-04-24T00:04:00.002+03:00

Într-un volum editat de Bronislaw Geremek (împreună cu Robert Picht), volum intitulat Visions d’Europe și apărut la Odile Jacob, la finele lui 2007, cu câteva luni înainte de dispariția tragică a lui Geremek, se află și un articol scris de Larry Siedentop, fellow al Keble College, Oxford.
Trebuie spus că Siedentop abordează evoluția politică a Europei într-un sens liberal clasic, el fiind unul dintre marii specialiști ai gândirii lui Guizot și Tocqueville.
Lucrarea sa cea mai cunoscută este Democracy in Europe (Penguin Press, 2000), unde Siedentop punea problema construcției politice europene din perspectiva absenței unor „părinți fondatori” precum cei ai națiunii americane.
În articolul din volumul din 2007, consacrat relației dintre autoritate și putere în UE, Siedentop evocă blocajul care afectează Europa politică, propunând ca acesta să fie depășit în primul rând prin dezbateri suscitate de către Uniune în fiecare stat-membru. Ar trebui, scrie Siedentop, ca în fiecare an să fie dezbătută o singură problemă. Încercarea făcută cu ajutorul Convenției prezidate de Giscard d’Estaing în 2002-2003 a fost o eroare pentru că ea a pus prea multe întrebări în același timp. Dacă ar exista un calendar al dezbaterii din țările membre, clasele politice și societățile civile din Europa ar putea construi o sensibilitate constituțională utilă unui veritabil proiect politic.
Întrebările pe care europenii ar trebui să le dezbată ar fi următoarele:
„Parlamentele naționale trebuie sau nu să joace un rol mai mare în interiorul Uniunii și, dacă da, cum anume?
Deliberările membrilor Consiliului de miniștri pot deveni mai eficiente și simultan mai transparente?
Comisia europeană trebuie să păstreze monopolul inițiativei legislative?
Ce atribute ale statelor ar trebui ea să capete?
Ce drepturi sunt fundamentale și merită să fie protejate în toate statele membre?
Cum anume poate deveni principiul subsidiarității mai substanțial decât în prezent?
Putem oare conta pe faptul că respectarea drepturilor și echilibrul puterilor în sânul Uniunii sunt garantate de Curtea europeană de justiție?
Adoptarea bicameralismului – prin crearea unui Senat european alcătuit din figuri de marcă ale corpurilor legislative naționale, care ar asuma astfel un dublu mandat – ar putea oare consolida democrația în Europa?”
Mi-ar plăcea ca măcar una dintre aceste chestiuni să fie discutată în campania pentru alegerile din 7 iunie….

Europenii în 2009

2009-04-23T00:03:00.004+03:00

Fundația Robert Schuman a publicat zilele trecute, la Editions Lignes de Reperès, sub coordonarea eminentului politolog Dominique Reynié, cea de-a zecea ediție a lucrării L’opinion européenne, care interpretează datele din ultimul Eurobarometru și nu numai.
Extrag zece elemente comentate de colaboratorii Fundației Schuman:
1. Un român trebuie să muncească 69 de minute pentru a-și putea cumpăra un Big Mac, față de 15 minute un irlandez, 16 un neamț, un britanic sau un austriac, 43 un leton și 55 un slovac.
2. În general, europenii sunt mai critici în privința situației din propria lor țară decât față de situația de la scară europeană: astfel, 32% cred că lucrurile merg bine în propria lor țară și 42% în Europa, în vreme ce pentru 45% dintre europeni lucrurile merg prost la ei acasă și doar 25% consideră că ele merg prost în Europa în general.
3. Încrederea în instituția parlamentară indică și ea o situație interesantă: 34% au încredere în Parlamentul național (față de 58% care n-au încredere), în timp ce Parlamentul European se bucură de încrederea a 52% dintre europeni (27% neavând încredere).
4. Imaginea Uniunii e mai degrabă pozitivă (48%) decât negativă (15%), 35% considerând-o nici bună, nici rea.
5. În ciuda crizei și a discursurilor stângiste din ultimele luni, 61% dintre europeni consideră că prosperitatea e asigurată dacă există concurență.
6. La întrebarea care sunt cele mai importante trei valori, europenii răspund: pacea (45%), drepturile omului (42%), respectul vieții umane (41%), democrația (27%), statul de drept (21%), libertățiel individuale (21%), egalitatea (19%), toleranța (16%), solidaritatea (13%), împlinirea personală (11%), respectul pentru alte culturi (9%) și religia (7%).
7. La întrebarea în ce constă fericirea?, 73% o asociază cu sănătatea, 44% cu iubirea, 37% cu munca, 35% cu pacea, 32% cu banii, 27% cu prietenia. 7% cu tradiția și 2% cu națiunea.
8. În termeni de inovație, cei mai bine stau suedezii (0,73), finlandezii (0,64) și danezii (0,61), iar cel mai prost letonii (0.19) și românii (0,18), valorile din paranteze reprezentând un indice calculat de Comisie în februarie 2008.
9. Cel mai mare număr de spectatori a atras în 2008 filmul Mr Bean’s Holliday (peste 15 milioane de intrări), urmat de La Môme (7,2 milioane) și Taxi 4 (cu 4,8 milioane).
10. Capitala europeană cea mai sigură este La Valetta (unde numărul crimelor e practic zero), iar cea mai puțin sigură Tallin (cu 9,75 crime la 100 de mii de locuitori)
Volumul conține de asemenea date referitoare la alegerile desfășurate în cursul anului trecut. Pe baza rezultatelor de la alegerile din țările europene din perioada 1996-2008, Reynié constată un mic avans pentru dreapta – 45,2 față de 41% voturi pentru stânga –, cifrele excluzând forțele politice extremiste.

Andrei Pleșu și New Europe College

2009-04-22T00:23:00.006+03:00

Cum nu voi fi în țară miercuri după-amiază, voi rata lansarea volumului O filozofie a intervalului, pregătit la Humanitas de către Mihail Neamțu și Bogdan Tătaru-Cazaban în onoarea lui Andrei Pleșu. Regret absența cu atât mai mult cu cât am dat și un text celor doi harnici editori. Aș vrea să completez însă contribuția mea la volum cu o scurtă evocare a anului petrecut la New Europe College.
Fondat de Andrei Pleșu, colegiul a reprezentat o oază de libertate intelectuală și de decență instituțională de care am avut parte la București, după întoarcerea de la studii din Franța. Situat inițial într-un mic apartament din Piața Amzei, vizavi de biblioteca Sadoveanu, NEC m-a primit ca bursier în 1996-1997. Era perioada în care îmi scriam teza de doctorat, pe care aveam să o susțin la EHESS în ianuarie 1998. NEC a fost, de aceea, un sprijin foarte prețios.
La reuniunile săptămânale, mă întâlneam cu Ștefan Borbelyi, Ioan Ică jr., Mihai Rădulescu, Mircea Cărtărescu, Ion Manolescu, Cătălin Partenie, Valentina Sandu-Dediu, Cristina Codarcea și Felicia Dumas. Dacă nu mă înșeală memoria, i-am menționat chiar în ordinea în care erau așezați în jurul mesei, în sala de seminar, care se transforma și în sală de conferințe. Eu stăteam întotdeauna între Ică și Rădulescu. De-a lungul anului, au participat la reuniuni, ca seniori, Neagu Djuvara și Andrei Scrima. Rectorul colegiului era nelipsit.
Afabil, Pleșu juca rolul unui moderator care nu-și cruța totuși interlocutorii. În fiecare săptămână, unul dintre cei zece bursieri prezenta o parte din reflecția consacrată proiectului acceptat de NEC: Borbelyi ne-a vorbit despre psiho-istorie, Ică despre destinul spiritual al Europei, Rădulescu despre genealogiile familiilor interbelice, Cărtărescu și Manolescu despre literatură și postmodernism, Partenie despre platonism și neoplatonism, Valentina Dediu despre retorici muzicale, Codarcea despre domnii valahi, iar Felicia Dumas despre ritualul din Biserica ortodoxă.
Eu alesesem teoria regimurilor. Provocarea era serioasă. Trebuia să vorbesc nu unor studenți, ci unor minți deja formate. Iar tema nu îl interesa în mod special pe vreunul dintre colegi. Efortul a meritat. Replicile pe care mi le-au dat au fost tot atâtea ocazii de a reveni asupra propriului meu discurs, asupra orizontului în care plasam reflecția de filosofie politică. Îmi amintesc cu plăcere de decizia luată la un moment dat de a opri șirul prezentărilor individuale, pentru a trata chestiunea transdisciplinarității. Nu am mai cunoscut un asemenea entuziasm intelectual.
Pe vremea aceea, discuțiile se înregistrau și tare mi-ar plăcea să ascult ce și cum vorbeam noi în toamna lui 1996 și în primele luni din anul următor. Memoria acelor luni e încă proaspătă. Îmi amintesc și mici detalii: fumatul pe balcon cu Ică și cu mult-regretata Irina Nicolau (care trecea destul de des pe la Colegiu) sau înghesuiala din sală de la întâlnirile cu Adam Michnik sau cu Wolf Lepennies.
Politic vorbind, anul era foarte special. Alegerile din noiembrie aduseseră la putere Convenția democratică, de care eram foarte legat. Țin minte bine o întâlnire cu Andrei Pleșu, între cele două tururi de scrutin. Am convenit că situația e oarecum bizară: Roman și Constantinescu nu se întâlniseră înainte de turul întâi și amândoi aveau acum nevoie de sprijinul celuilalt. Constantinescu ca să câștige prezidențialele, iar Roman ca să intre în guvern. Discuțiile politice din pauză sau de după orele petrecute la Colegiu erau pasionante. Deși nu constituiau o prioritate, ele se purtau într-un registru al decenței și toleranței.
Am învățat în acel an de la NEC foarte multe, întrucât ceilalți bursieri erau cu adevărat niște savanți. Mulțumită lui Andrei Pleșu, am învățat și un stil al dialogului cultural cu care mă hrănesc și acum, într-o lume – cea a politicii românești – care e mult diferită, dar la fel de nerânduită ca și atunci.
Îi sunt, de aceea, recunoscător lui Andrei Pleșu, care nu e doar rectorul unui colegiu de excepție, ci un spritus rector al vieții noastre publice.

Patru tendinţe

2009-04-21T12:10:00.005+03:00

În Evenimentul zilei de azi, Alin Teodorescu anunţă o participare de 20-25% la scrutinul din 7 iunie, adăugând că “aceste alegeri nu au o miză pentru public, ci doar pentru partide“.
Profeţia şi comentariul dlui Teodorescu mă împing să fac, la rândul meu, câteva observaţii.
Aş reaminti, mai întâi, că la scrutinul din noiembrie 2007, primele alegeri europene pentru cetăţenii români, s-a înregistrat cea mai scăzută participare din istoria noastră electorală, şi anume 29,47%.
Dar aceasta este, pe de altă parte, o tendinţă generală. În cele 10 ţări care au intrat în UE în 2004, rata medie de participare la primul lor scrutin european a fost de 26,88%, în vreme ce în ţările din Europa celor 15 aceasta a fost de 49,26%. Participarea cea mai mică s-a înregistrat în Slovacia – 16,97%, iar cea mai mare – într-una din ţările cu vot obligatoriu, şi anume în Belgia – 90.81%.
Preiau aceste date din volumul Parlement puissant, électeurs absents, editat de Pascal Delwit şi Philippe Poirier la Editions de l’Université Libre de Bruxelles în 2005. Cei doi editori menţionau patru caracteristici ale alegerilor europene recente:
a. interesul pentru aceste alegeri e mai mic decât pentru cele naţionale sau locale, atât în rândul partidelor, cât şi în rândul ONG-urilor sau al presei, drept pentru care ele au şi fost denumite, de către Karlheinz Reif şi Herman Schmitt, alegeri de rang doi;
b. absenteismul masiv de la alegerile din 1999 şi 2004 este invers proporţional cu sporirea prerogativelor Parlamentului (de aici şi titlul volumului colectiv...);
c. alegerile europene sunt ocazii în care sunt sancţionate guvernele naţionale, cu excepţia celor recent instalate;
d. e vorba, în sfârşit, de un vot mai puţin strategic decât cel de la alegerile legislative naţionale, ceea ce a favorizat în 2004 liste inedite precum UKIP în Marea Britanie sau Europa Transparant în Olanda.
Rămâne de văzut câte dintre aceste tendinţe vor fi ilustrate şi în 2009 la scara celor 27 de ţări.
a'. În cazul României, interesul mai scăzut pentru alegeri europene este vădit. Se discută deja mult mai mult despre scrutinul prezidenţial de la finele anului decât despre alegerile din 7 iunie.
b'. Absenteismul va fi probabil foarte mare, între altele şi pentru că electoratul este obosit. Din aprilie 2007 încoace, scrutinul din iunie 2009 este a cincea consultare electorală. Un asemenea ritm e o noutate în peisajul nostru politic. Se adaugă, ca factor perturbator, faptul că 7 iunie pică în mijlocul unei mici vacanţe, a doua zi fiind liberă.
c'. Sancţionarea guvernului va fi probabil mai puţin vizibilă, de vreme ce coaliţia PSD-PDL are adversari care sunt divizaţi şi care au o susţinere mult mai slabă decât actorii coaliţiei: cca 15% pentru PNL şi circa 7% UDMR.
d'. Votul pentru liste inedite e limitat de faptul că în competiţie se află, în afara celor 4 partide din Parlament, doar două foste formaţiuni parlamentare (PNŢCD şi PRM) şi un partid obscur (Forţa civică). Dintre cei doi independenţi – Elena Băsescu şi Pavel Abraham – doar prima are şanse, iar dacă va fi aleasă, ea va reveni în PDL. Nu ar fi loc pentru prea multe surprize...

Cadouri

2009-04-20T12:08:00.001+03:00

Cadouri de Paște se făceau și în comunism.
Își amintește de acest lucru Adriana Babeți: „Cum tot mai multe vecine plecau în Germania cu familiile lor, visul meu de domnișoară era să primesc cadou de Paște și de Crăciun, când unele se mai întorceau în vizită la rude, săpun Fa verde și cât mai multe pungi de plastic colorate”.
Mărturisirea e inclusă în volumul Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism, editat de Radu Pavel Gheo și Dan Lungu și apărut la Polirom în 2008.

În parc, de Paști

2009-04-19T13:24:00.032+03:00

Hristos a înviat!

2009-04-19T01:32:00.000+03:00

Din Pastorala de Sfintele Paști a Preafericitului Părinte Daniel

2009-04-18T11:07:00.000+03:00

„Criza financiară şi economică în care se află lumea de azi este în mare parte rezultatul lăcomiei, al câştigului nedrept, al speculei financiare, al evaziunii fiscale la nivel mondial. Când goana după profitul material obţinut cu orice preţ, fără măsură şi fără morală, devine o tiranie a sufletului, atunci capitalismul devine „sălbatic” şi se manifestă ca o patimă a lăcomiei, „ştiinţific” organizată.
Consecinţele negative ale acestei crize pentru populaţia săracă sunt greu de descris, deoarece sărăcia impusă altora creează multă suferinţă şi nesiguranţă, dezorientare şi disperare. În această situaţie de politică economică fără etică, când totul devine nesigur şi imprevizibil, schimbător şi înşelător, este necesar să sporim rugăciunea, să ne apropiem mai mult de Dumnezeu Cel statornic şi netrecător, drept şi milostiv, dar şi să sporim vigilenţa şi prudenţa. Deşi criza financiară şi economică este în mare parte o judecată aspră pentru prea multa lăcomie de lucruri materiale adunate pe nedrept şi prea multa risipă de bani, ea poate fi totuşi înţeleasă şi folosită ca un nou început în viaţa persoanelor şi a popoarelor. Astfel, criza ne determină să fim mai economi şi mai cumpătaţi, să nu ne punem nădejdea în valorile materiale, bani şi averi, mai mult decât în valorile spirituale ale credinţei, dreptăţii, corectitudinii şi solidarităţii cu cei în nevoi.
Chiar dacă suntem mai săraci din punct de vedere al bunurilor materiale, să nu sărăcim totuşi din punct de vedere spiritual, ci să ne îmbogăţim în bunătate, prin cuvântul bun de încurajare, sfatul bun, o mână de ajutor dată celor mai săraci decât noi, dar şi prin redescoperirea virtuţilor valoroase ale demnităţii şi creativităţii, ale muncii cinstite şi solidarităţii constante.
Mai păgubitoare decât sărăcia, ca lipsă de cele materiale, este acum, în vreme de criză financiară şi economică, criza de omenie, adică slaba voinţă de a fi onest şi drept, harnic şi generos”.

Vasile Ionescu

2009-04-17T18:48:00.004+03:00

Astăzi la prânz s-a lansat la Centrul de presă al Casei Radio un volum care merită toate laudele. Este vorba despre cartea lui Vasile Ionescu intitulată Istoria trece, cuvântul rămâne, apărută sub îngrijirea lui Adrian Cioroianu și a Lilianei Mușețeanu, la Editura Casei Radio.
Vasile Ionescu a fost director al radioului public din august în octombrie 1940 și din ianuarie 1941 în iunie 1945, iar prima versiune a cărții a fost scrisă în 1968, așa cum menționează studiul introductiv, la invitația Institutului de studii istorice și social-politice de pe lângă CC al PCR în 1968.
Piesa cea mai importantă a memoriilor lui Vasile Ionescu este relatarea felului în care s-a derulat după-amiaza zilei de 23 august 1944 și mai cu seamă a episodului înregistrării proclamației adresate de către Regele Mihai I românilor.
Iată un fragment, aflat în carte la pagina 118: “Se emiseseră două păreri: una, ca Regele să vorbească direct la microfonul care va fi instalat chiar în biroul în care ne găseam; iar alta, ca mesajul să fie imprimat pe disc și apoi difuzat de la studiouri împreună cu celălalt material care confirma acțiunea.
Mi-am exprimat opinia că este mai bine ca mesajul să fie imprimat, pentru a înlătura riscul ca circuitul telefonic care asigura transmisia prin microfonul instalat la Palat să fie interceptat sau întrerupt de cineva interesat – germanii....
S-au executat trei imprimări (pentru a avea cea mai bună imprimare și totodată o rezervă pentru orice eventualitate): Regele a primit să facă aceasta și a citit mesajul în trei rânduri”.
Fostul suveran a fost prezent la lansarea volumului prin care Societatea de Radio își omagiază trecutul.

Beirut

2009-04-16T19:16:00.028+03:00

Ieri şi astăzi l-am însoţit pe Preşedinte în vizita oficială din Liban.

Unul dintre momentele oficiale s-a desfăşurat la Monumentul martirilor, aflat în preajma mormântului lui Rafic Hariri, loc de pelerinaj pentru libanezi. Mormântul se află în cortul alb. În spatele lui, se vede marea moschee construită în anii din urmă.

Am văzut Beirutul din goana maşinii...

Cea mai frumoasă imagine e aceea a dimineţii însorite.

Invidie și exces

2009-04-15T00:52:00.003+03:00

Atunci când a concurat la prezidențiale, în 2004. dl Năstase a avut 4.278.864 de voturi, adică aproximativ 41% din totalul opțiunilor exprimate. În același moment, Uniunea PSD+PUR obținea 3.730.352 la Cameră și 3.798.607 la Senat, adică o medie de 37%. Candidatul pesedist a avut, deci, semnificativ mai multe voturi decât propria sa formațiune politică.
Așa se întâmplase și înainte, în vremea când candidatul stângii era Ion Iliescu. Ei bine, o dată cu Geoană lucrurile s-au schimbat.
Anunțat candidat la prezidențiale, Mircea Geoană nu beneficiază decât de circa jumătate din sprijinul de care ar beneficia PSD la un scrutin. Pesediștii nu sunt obișnuiți să nu aibă o locomotivă, așa că dl Geoană e silit să accelereze, radicalizându-și discursul.
Invidia îl pândește.
Fiind însă grăbit să recupereze distanța care îl separă de PSD, dl Geoană comite numeroase erori. Ultima e formula potrivit căreia Președintele a “sărit calul excesiv”….

Întâlnire electorală şi emisiune la Realitatea TV

2009-04-14T12:20:00.003+03:00

Alături de alţi doi candidaţi la alegerile din 7 iunie, mă întâlnesc cu cetăţenii de la 18h, la Cinema Gloria, str. Bucovina nr 6 (Baba Novac). De la 20h, sunt invitat la Realitatea TV.

În următorii 5 ani

2009-04-14T00:17:00.003+03:00

Am primit de la Centrul Român de Politici Europene, Fundația Friedrich Ebert și portalul EurActiv.ro șase întrebări reunite sub titlul general “ce vor face europarlamentarii în următorii 5 ani?” Trimiterea ironică la celebra întrebare post-revoluționară “ce-ați făcut în ultimii 5 ani?” e simpatică. Așa că am dat curs invitației. Iată răspunsurile mele:

1.Numiți trei teme foarte importante pentru dvs. în viitorul mandat de europarlamentar.
Trei dintre temele foarte importante într-o perspectivă europeană generală sunt: depășirea crizei actuale prin consolidarea economiei sociale de piață, frontiere clare și sigure pentru UE, respectiv extinderea zonei euro. Ar fi, pe de altă parte, o satisfacție ca, pe parcursul acestui mandat, România să justifice prin schimbări interne eliminarea monitorizării în domeniul justiției, să adopte moneda unică și, în general, să iasă din categoria elevilor codași, pe care a ilustrat-o și înainte de începerea negocirilor, și în timpul acestora, dar și după aderare.

2.Dacă decizia ar depinde numai de dvs. în ce comisie a Parlamentului European ați prefera să activați (atât ca membru, cât și ca membru supleant).
Aș prefera să activez în comisia de politică externă sau în cea pentru afaceri constituționale.Sunt două domenii în care am acumulat o experiență, care nu este, de altfel, strict intelectuală. Aș nota aici, de pildă,. implicarea mea în acțiunea diplomatică în perioada 2005-2009 și mai ales experiența acumulată în ultimii doi ani în calitate de președinte al comisiei politice a Francofoniei.

3.Schițați pe scurt planul politic personal pe care vi-l propuneți pentru activitatea în Parlamentul European (câteva repere orientative: obiective, instrumente de atingere, grupuri țintă, beneficii pentru alegători).
În îndeplinirea mandatului de deputat european doresc să consolidez calitatea de mediator (presupusă de acest tip de mandat) între spațiul politic local, cel naţional şi cel european. Doresc ca activitatea mea să reflecte, atât la nivelul comisiei PE din care voi face parte, cât şi prin intermediul întrebărilor adresate Comisiei şi Consiliului, interesul pentru cetăţean, permițând nu doar realizarea funcţiei de control parlamentar, dar şi pe aceea de introducere pe agenda europeană a unor chestiuni care privesc în mod direct alegătorii şi problemele lor. Doresc să mililtez astfel pentru o Europă mai unită, pentru o Europă a tuturor cetăţenilor săi, care să beneficieze de prosperitate, solidaritate, securitate şi de un mediu înconjurător sănătos. Un punct important pe agenda mea personală în cadrul PE îl constituie articularea unei politici active de implicare a Uniunii în rezolvarea principalelor conflicte şi susţinerea procesului de extindere şi adâncire a UE. În vederea atingerii acestor obiective, consider esențiale dezvoltarea politicii de vecinătate a Uniunii şi a politicilor europene cu privire la Marea Neagră, realizarea unei politici energetice curajoase care să permită diversificarea resurselor, cât şi realizarea unei politici europene în ceea ce priveşte imigraţia. Nu în ultimul rând, vreau să folosesc experiența pe care o voi acumula în PE pentru europenizarea spațiului politic din România. Consider, de altfel, că dimensiunea europeană a partidelor politice va fi consolidată dacă rolul PE va crește. Intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona va îngădui o asemenea evoluție.

4.Intenționați să rămâneți până la finele mandatului în PE? Pentru ce alte funcții considerați că e legitim să renunțați la acest mandat?
Da, dacă sunt ales pe 7 iunie, intenționez să exercit un mandat complet. Renunțarea ar fi justificată doar în cazul în care aș fi numit comisar european sau ministru cu un rang însemnat în guvernul de la București, de pildă ministru de externe.

5. Intenționați să candidați la viitoarele alegeri pentru Parlamentul național de la București (anticipate sau la termen)?
Nu am intenția de a candida pentru Parlamentul național.

6.Fondurile europene reprezintă o prioritate importantă pentru autoritățile din România. Considerați că prin activitatea dvs. în Parlamentul European ați putea contribui la o performanță mai bună în atragerea acestor fonduri?
În ceea ce priveşte implicarea mea în atragerea fondurilor europene, aceasta poate fi imaginată la nivel macro și respectiv micro. La nivel macro, am în vedere asumarea atribuţiilor PE în adoptarea bugetului şi a cadrului financiar multianual. În ceea ce priveşte cadrul financiar multianual 2007-2013, regulamentele de bază privind funcţionarea fondurilor europene au fost deja adoptate. Însă, dat fiind faptul că următorul cadru financiar multianual va fi adoptat în timpul mandatului meu de europarlamentar, îmi propun să susţin la nivelul PE nevoia de investiţii pentru creşterea cooperării transfronteliere cu statele aflate la graniţa exterioară a UE, dezvoltarea sistemului de cercetare-inovare, scăderea disparităţilor în dezvoltarea diferitelor regiuni europene cât şi să militez pentru simplificarea procedurilor de accesare a acestor fonduri, propuneri care implică în mod direct şi ţara noastră. La nivel micro, cea mai bună pârghie de a facilita obţinerea de fonduri si implementarea proiectelor este comunicarea, informarea și consultarea cu actorii naţionali. Comunicarea cu principalii posibili beneficiari naționali ai acestor fonduri, ca și dialogul cu parlamentari europeni ai altor state în vederea identificării unor parteneri eventuali în realizarea de proiecte, organizarea unor reuniuni dintre experţii europeni în atragerea de fonduri comunitare şi experţii naţionali constituie doar câteva dintre strategiile pe care intenţionez să le aplic pe durata mandatului meu. Mai mult decât atât, ca deputat european, am posibilitatea de a cere Comisiei europene, în virtutea funcţiei de control de care dispune PE, să dea explicaţii cu privire la folosirea fondurilor europene în România. Voi putea veghea astfel asupra bunei derulări a absorţiei resurselor contractate pe proiecte de către România.

De la Alianța Familiilor din România

2009-04-13T00:35:00.004+03:00

Am primit din partea Alianței Familiilor din România, în calitatea mea de candidat la alegerile din 7 iunie, mai multe întrebări. Le-am reprodus mai jos, împreună cu răspunsurile trimise acestei organizații:

1. Ce măsuri aveți în vedere să promovați la Bruxelles pentru protejarea valorilor morale, a libertăților religioase și a suveranității naționale?
Orice măsuri inspirate de deviza mea politică, pe care am preluat-o de la marele liberal Benjamin Constant: „libertate în toate!”. Valorile morale nu au sens în absența libertății.

2. Tratatul de la Lisabona: Credeți că subminează suveranitatea națională sau că România a procedat bine ratificându-l?
Cred că România a făcut foarte bine ratificând Tratatul de la Lisabona. Europa are nevoie de acest Tratat. Pe de altă parte, din perspectivă românească, europenizarea statului trebuie să completeze europenizarea societăţii, care este deja, în bună măsură, o realitate.

3. Ce limite concrete credeți că ar trebui implementate pentru a proteja suveranitatea națională?
Suveranitatea naţională nu are alte limite în afara libertăţii cetăţenilor şi a decenţei publice.

4. Sunteți de acord ca viitoarele tratate privind integrarea europeană să fie supuse referendumului național?
Aş fi de acord ca un viitor tratat european să fie supus aprobării cetăţenilor, doar dacă textul Constituţiei ar include o asemenea obligaţie. Altfel, Parlamentul – ca depozitar al suveranităţii – se poate pronunţa în mod legitim. În orice caz, în România legea referendumului impune constrângeri care o fac greu aplicabilă.

5. Sunteți de acord ca în Constituția României să se acorde dreptului internațional prioritate față de dreptul intern?
Da. E firesc să fie aşa câtă vreme suntem parte a unei comunităţi politice mai ample decât cea naţională. Dacă această comunitate – așa cum îmi doresc eu – va fi mai articulată decât în prezent la nivel european, e evident că dreptul intern va fi un capitol al celui comunitar.

6. Ați făcut până în prezent vreo declarație cu privire la integrarea europeană? Dacă da, care anume și când?
Am scris de-a lungul timpului mai multe texte despre Europa și integrarea noastră în UE. Esenţa acestora ar putea fi sintetizată cu ajutorul formulei: Europa trebuie să fie o comunitate cu graniţe precise, cu o Constituție şi cu politici coerente.

7. Care este poziția dvs. față de legalizarea eutanasiei și a sinuciderii asistate la nivelul Uniunii? (în prezent statele au politici individuale în această privință)
Sunt împotriva legalizării eutanasiei şi a sinuciderii asistate.

8. Care este poziția dvs. față de legalizarea căsătoriilor între persoanele de același sex (homosexuali/lesbiene) la nivelul Uniunii? (în prezent statele au politici individuale în această privință)
Cred că statele membre pot păstra competenţa referitoare la căsătorie. Eu personal nu sunt împotriva legalizării uniunilor între persoane de acelaşi sex.

9. Care este poziția dvs. față de liberalizarea la nivelul Uniunii a avortului? (unele țări au azi prevederi care limitează accesul la avort)
Sunt favorabil liberalizării avortului. Dacă există comunităţi care, din diverse motive, în primul rând religioase, vor să păstreze această competenţă, sunt de acord să o păstreze.

10. Care este ultima carte pe care ați citit-o despre structurile unionale și integrarea europeană?
Este vorba despre Céline Belot, Paul Magnette, Sabine Saurugger, Science politique de l’Union européenne, Economica, Paris, 2008. Am folosit-o în cursurile pe care le ţin la Facultatea de științe politice a Universității din București.

Urmuz la Chișinău

2009-04-12T01:24:00.005+03:00

La editura Cartier din Chișinău, a ieșit de curând o frumoasă ediție din Paginile bizare ale lui Urmuz, ilustrată de Dan Perjovschi. Reproduc aici două fragmente.
Primul este din Ismail și Turnavitu: „Turnavitu nu a fost multă vreme decât un simplu ventilator pe la diferite cafenele murdare, grecești, de pe strada Covaci și Gabroveni. Nemaiputând suporta mirosul ce era silit să aspire acolo, Turnavitu făcu mai multă vreme politică și reuși astfel să fie numit ventilator de stat, anume la bucătăria postului de pompieri Radu-Vodă”.
Cel de-al doilea e din Emil Gayk: “A reușit în curând să ne dea o nouă îndrumare în politica noastră externă, emițând cel dintâi și cu multă autoritate părerea că trebuie să luăm pe transilvăneni fără Transilvania; susține însă că trebuie cu orice preț să obținem prin intervenția Vaticanului Năsăudul cu trei kilometri, kilometri situați nu însă împrejur, ci aliniați unul lângă altul, în lungime alături de oraș și cu direcția spre ducatul de Luxemburg, ca semn de admonestare pentru că a permis să I se violeze neutralitatea de armatele germane“.
Lectură plăcută!

Tovarăși, frumoasă e viața!

2009-04-11T18:53:00.001+03:00

La invitația prietenului Hanno Höfer, azi am vizionat filmul Tovarăși, frumoasă e viața!
Pelicula reunește șase filme realizate de către el, ca și de către Cristian Mungiu, Ioana Uricaru, Răzvan Mărculescu și Constantin Popescu, colegi de generație la Academia de teatru și film. E vorba despre o colecție de legende urbane din vremea comunismului, spuse cu umor și cu o unitate stilistică remarcabilă.
Sunt portretizați activiști și milițieni, descurcăreți și fotografi, în fond cotidianul comunist.
Cred că e vorba despre o piesă importantă din istoria unei generații de cineaști care cred în continuare că evocarea comunismului este o datorie publică. Această datorie e asumată fără ură, ci dimpotrivă, precum Good bye Lenin!, de pildă, cu calm și ironie.

La Radio România Actualităţi, sâmbătă dimineaţă

2009-04-10T18:44:00.003+03:00

Sunt invitat, împreună cu ministrul Toader Paleologu, la Radio România Actualităţi, sâmbătă dimineaţă de la 8h30 la 9h30, la emisiunea Matinal de week end, realizată de dl Gabriel Basarabescu.

Simple constatări

2009-04-10T00:13:00.003+03:00

Făcând un scurt bilanț al zilei de joi, când am publicat aici (vezi mai jos) un banc auzit în cursul dimineții, constat următoarele:
1. Un banc a trezit mai multe reacții decât zeci de postări despre cărți, evenimente din alte țări, descrieri de monumente și expoziții, considerații teoretice etc.
2. Numeroși cititori nu au văzut în bancul cu pricina problema (interesantă, zic eu) pe care o punea, ci doar o ocazie ca să mă jignească. E păcat. Timpul nu trebuie consumat cu acțiuni care dizolvă încrederea pe care o avem în semenii noștri. Recomand abandonarea unei asemenea atitudini, care nu face bine pe termen lung. Hobbes a scris pagini memorabile despre asta.
3. Numeroși cititori nu au aflat că nu mă intimidează vulgaritatea pe care ei o asumă, mai cu seamă atunci când au drept adăpost anonimatul. Le promit că, dacă insistă, voi delimita o rubrică specială pe blog unde ei să poată afișa orori. Am scris mai demult că nu suport cenzura și că nu o voi folosi niciodată. Trebuie să grădinăresc însă puțin spațiul acesta, care este o parte a spațiului public. Iar eu țin la decența spațiului public.
4. E puțin trist, dar văd că din ce în ce mai puțini cititori au umor. Cred că se iau prea tare în serios atunci când încearcă să profite de spațiul virtual pentru a poza în apărători ai unor principii pe care nu le pot, de altfel, verbaliza. Dispariția gustului pentru umor e îngrijiorătoare. Așa că, dacă mai aud bancuri bune, le voi posta aici. Umorul e semn de sănătate socială.
5. I-am învățat pe studenții cu care am lucrat de-a lungul anilor să facă deosebirea dintre spațiul academic și cel pur politic, oferindu-le criterii și explicații. Cei care folosesc acest blog pentru a-și afișa – chipurile, ca foști studenți – dezamăgirile față de „politicianul Preda”, fie nu au înțeles deosebirea pe care am făcut-o, fie sunt niște mincinoși care știu doar că sunt profesor, dar nu m-au auzit sau citit niciodată. Regret să le spun acestora că nu sunt deloc naiv. Traducere: nu mă trage nimeni pe sfoară! Iar în politică am intrat, cu nervii tari, pentru a face un parcurs lung și, sper eu, ascendent.
6. Le mulțumesc detractorilor din presă și în mod cu totul special echipei Gâdea de la Antena 3, pentru sporirea semnificativă a traficului pe acest blog. Sunt convins că, atunci când vor avea curajul să mă invite în emisiunea pe care o păstoresc seară de seară, le va spori și lor audiența.
7. Vineri de la 15h, la Librăria Cărturești voi participa la o dezbatere despre chestiunea romilor. Amănunte la adresa http://debate-house.blogspot.com.

http://www.bec2009pe.ro

2009-04-09T17:27:00.001+03:00

Aceasta este adresa electronică a Biroului Electoral Central organizat în vederea alegerilor din 7 iunie.

Un banc

2009-04-09T12:54:00.004+03:00

Deşi nici n-a apucat încă să-şi anunţe oficial candidature, Alteţa Sa Radu Duda a născut un banc:
Un ascultător întreabă la Radio Erevan: Ce e mai greu? Ca R. Duda să convingă electoratul monarhist că Margareta poate fi soţie de Preşedinte sau ca Antonescu să convingă electoratul liberal că el e adevăratul monarhist? Răspuns: Nu mai insistaţi, dle. Patriciu!